deco dolls for sale

(inaltime intre 30 - 45 cm - autor: Ioana Albaiu-Reti)

fragment (inceputul)

in mahalaua labirintului nu ploua niciodata la fel sau, cel putin, nu de cand am aparut eu in peisaj, mai exact acu' 23 de ani, martea asta si mai exact de cand imi amintesc primii stropi, de ploaie vreau sa zic. n'aveti decat sa ma contraziceti dar eu stiu ce stiu, pentru ca, la numai cateva ore dupa ce m'am trezit urland pe lumea asta s'a dezlantuit potopul. si stiu asta cu siguranta pentru ca sudalma preferata a maica'mii toata copilaria mea a fost ceva in genu' "nu te'ar mai fi inghitit potopu' din ziua in care te'ai nascut, derbedeule"... si credeti'ma daca mama spune ceva, asa e, mai ales daca repeta asta de 23 de ani incoace, in fine cu mici variatiuni pe ici pe colo. chestiunea e ca potopul care s'a pornit in ziua in care m'am nascut si'a tinut'o tot asa o saptamana, chiar era sa ma'nghita. se pare ca, dar detaliile astea le'am aflat mult mai tarziu, crescand, dupa ce'a iesit cu mine din maternitate pe ploaie si intuneric, maica'mea, neinsotita de printul charmant care ar fi trebuit musai sa fie taica'mio, a cazut intr'o baltoaca destul de adanca si, suvoaiele care nu mai conteneau, s'au repezit sa ma'nghita. ba chiar volbura m'a prins, pret de cateva secunde, si m'a tarat cu tot cu scutece vreo cativa metri, dar maica'mea, care pare'se ca m'a vrut cu tot dinadinsul ca de aia nici nu facuse avortul sugerat de celalalt parinte al meu, disparut din peisaj dupa intamplarea cu pricina, a tinut strans de'un colt al pledului in care ma infasurase. cum-necum m'a recuperat din baltoaca in care ma rostogolisem pret de cateva secunde, gol, ud si plin de mazga si urland din toti rarunchii, adica exact asa cum se cuvine sa sarbatoresti cand abia ai iesit din gaoace. bineinteles ca nu'mi amintesc experienta, d'oh..., doar ca am senzatia asta de cand ma stiu ca in mahalaua labirintului ploaia are mendrele ei.

alt capitol

auzi'o si pe tampita asta de lola whaley cu rasul ei intepat si isteric. numai daca judeci dupa asta si poti sa bagi mana'n foc ca e abordabila. chiar si legat la ochi sa fii si tot poti sa'ti dai seama. parc'ar fi raposatu' senior perluci. oricat de sofisticata ar vrea sa para, se da de gol de la o posta cand rade cu toti dintii. ok, are dintii ireprosabili ca un armasar de rasa, i'll give her that dar daca ar fi sa ma'ntrebati pe mine, fata ei alungita si osoasa tot de cal pare. dar nu e nicio jignire in asta asa ca n'o sa insist. in fond e iubita mea si nu cred ca i'ar face placere nimanui sa i se spuna ca iubita lui arata si suna ca o iapa, fie ea si de rasa.
adica cat de amuzant trebuie sa fie sa probezi a 9'a pereche de sandale si sa nu fi luat inca niciuna. pentru numele lui dumnezeu, sunt doar niste sandale chiar daca difera culoarea si taietura baretelor. cochetaria asta dusa la extrem e menita sa ne scoata din minti, cel putin pe noi, barbatii, si in momente din astea totul se reduce la esential: clar ca, lola whaley e o fufa iar eu, iubitul ei, nu ramane sa fiu decat un idiot cu bani.
ei da, numai ca nu e chiar asa. nu poti sa'ti faci o parere despre oameni doar aruncand o privire printr'o vitrina de pe rodeo drive. fufa asta apetisanta de lola whaley are sarm si poate fi chiar sofisticata in zilele ei bune sau in fine, in zilele mele mai putin proaste. azi dimineata, de pilda, cand imi pregatea narghileaua de dupa micul dejun, alt obicei de'al meu imprumutat de la orsad, se'apucase sa'mi vorbeasca brusc despre sarmanul mercutio, cazut fara noima. arunca pe gura ei mare si rosie, vorbe repezite si pline de pasiune din care nu reiesea mare lucru decat poate niste senzatii prelungite, reminiscente ale jointului din seara precedenta si totusi, lola se exprima, dincolo de culoarea tapetului cel nou adus de Oscar tocmai din bhutan. surprinzatoare fiintele umane, daca stai sa te gandesti. fara nicio indoiala ca exista si momente de suprematie feminina. lola atinge suprematia fara dar si poate si fara nicio alta abureala, atunci cand e goala. adica pana si milton* si'ar musca limba dac'ar fi s'o priveasca in asemenea momente. ei, si chiar daca perfectiunea are glas, asta se poate, totusi, remedia.

***

Odis se bataia cu joint'ul intre dinti si i'pod'ul in urechi sprijinindu'se de balustrada podului ca si cum nimic nu se'ntamplase
- pariu ca nu vine, se tanguia Lena cu ochii in lacrimi.
- pai daca esti vaca si n'ai stiut sa'l seduci definitiv cu ochii tai langurosi, se amuza Billy ... pune mana si mai incearca.
Lena forma numarul pentru a douazecea oara si aceeasi casuta vocala ii rasuna in timpane. ii trimise din nou un mesaj. "suna'ma urgent!"
- nu raspundeee, ce dracu ne facem acum? glasul i se gatuise de panica.
- ar trebui sa'l ducem la spital.
- si daca e mort? ce dracu te'o fi apucat Odis sa va luati la cafteala? glasul Lenei suna din ce in ce mai grav si serios in timp ce din teasta lui Max sangele tasnea pe pietrele umede.
lupta dintre cei doi se consumase fara nicio glorie, fara nimic care sa aminteasca de duelurile de odinioara. ba dimpotriva. se caftisera golaneste, animalic, las. in secolul modern orice urma de stil inseamna doar risipa. Odis ii gaurise teasta cu cateva lovituri de pumni in care insurubase inele greoaie cu pietre incrustate in skulls. isi umflasera mufele croindu'si pumni si picioare intr'o vendetta de neinteles. Lola incercase sa intervina dar un croseu aruncat la intamplare o lovise direct peste ureche umplandu'i'o de'un tauit dureros amestecat cu sange. si nici macar nu se batusera pentru droguri sau bani ci pesemne pentru vreo fufa.
- fuck, mie nu mi se pare ca respira, se lamenta in continuare Lena tasnind catre Odis si lovindu'l peste fata.
- idiotule!
Odis ridica mana furios dar renunta in ultima clipa. scuipa cat colo guma de mestecat si'si indesa cu grija castile in buzunar.
- ce vrei fa? eu te'am pus sa'l iei pe papagalul asta dupa tine? trebuia sa'ti tii mucosul acasa, stupid bitch mother fucker.

(to be continued)
_____________________________________________
*femeia este o greseala acceptabila a naturii. ("little" john milton)

my "inglorious bastards" list

cristian tudor popescu "bleah" alias ctp'ul.
astazi am chef sa pun la zid ctp'ul. si sa'l las acolo. pentru zilele din trecut cand nu l'am pus desi o merita si pentru zilele din viitor in care va fi randul altcuiva.
ctp ca etc, bla bla bla, samd.
nimic important.
nimic si'atat.
ctp-ul consacrat, ponosit, ca echivalent al unui mic nimic.

cu aroganta ta de haimana, ma agasezi musiu. mai taca'ti fleanca. hai pa.

nimicul e asa o situatie

de pe veranda cu pernite roz, sophie privea relaxata strada.

yeap

don't worry, i'm still here but just not in the mood.

propuneri: cel mai bun inceput de roman

astept raspunsurile voastre la comentarii. gracias.

werewolves hunting undeva in Apuseni.

"i'm good. i'm gone." lykke li

***

Calcand pe cacareze de sobolan, Nol urca in fuga pe scara metalica de serviciu. Mansarda pe care o inchiriase se afla intr’un gang intre doua cladiri vechi, chiar in centru. La parter existau doua bodegi de proasta calitate, magazinul de bijuterii al unui arab cu afaceri cam dubioase si’un club de curand deschis unde se imbulzea cam in fiecare seara tineretul decadent. Din cauza betivilor si a oamenilor strazii care se aciuiau pe langa gurile de canalizare gangul duhnea vesnic a pisat. La mezanin exista o terasa in forma de U cu sarme agatate aerian pe deasupra de’o parte si de cealalta unde vecinii isi atarnau boarfele la uscat ca'n mahalalele siciliene. Era o vecinatate mai mult insalubra decat pitoreasca. Printre cei care locuiau la mezanin se numara si senior Perluci a carui usa crapata si scorojita se afla chiar vis-a-vis de apartamentul cu 4 camere al grasutei madame Flossie Mayberry care se credea actrita. In tinerete madame Flossie avusese un scurt numar de musical intr’o trupa de circari ambulanti cu care colindase aproape intreaga Europa si’n anumite zile inca se mai incapatana sa cante la vioara, acompanianandu’se din cand in cand c’o voce sparta si stridenta care alunga porumbeii de sub stresini si innebunea toti cateii din cartier. Vecinii suspectau ca madama ar fi condus un fel de bordel ilicit in propriul apartament. Avea vreo 3 fetiscane pe care le tinea in gazda, studente, zicea ea dar adevarul parea sa fie altul. Nol se intalnise deseori pe scari cu tot felul de derbedei indoielnici si mereu beti care uneori faceau scandal batand cu pumnii si picioarele in usile tuturor. Vecinii chemasera chiar si politia de cateva ori dar madame Flossie scapase basma curata. In ziua aia Nol o gasi pe agitandu’se pe coridor imbracata’ntr‘un capot de casa cu flori mari colorate si tinand in mana un prosop ud si’o lumanare ornamentala rosie.

"Moare senior Perluci", ii striga ea pierzandu’se in apartamentul inscriptionat cu numarul 5 in tocul de deasupra usii.

Cu cateva zile inainte ca toate astea sa se fi intamplat Nol ar fi dat putina importanta incidentului. Ar fi spus o rugaciune inconsistenta pentru sufletul pervers al peruchierului si ar fi participat poate la cheta pentru coroana ticluind un anunt din partea vecinilor de pe scara.

Acum insa se grabi sa intre in camera unde Perluci urma sa’si dea ultima suflare. In fata lui preotul citea din cartea groasa de rugaciuni si agita cadelnita cu aghiasma prin incapere. Intins pe pat, corpul burduhanos si inert al peruchierului zacea nemiscat sub cearsaf lasand sa se intrevada in afara bretelele unui maieu patat si rufos atarnand peste o pereche de umeri flescaiti si luciosi. Din fata rotunda ca o mamaliga doi ochi bulbucati inaltau o privire fixa in tavan. Prin gura larg deschisa un horcait inuman se strecura in odaie. Tabloul era de’a dreptul scarbos si Nol astepta ca preotul sa termine de citit maslul inainte de’a se repezi spre muribund tipand aproape isteric.

"Senior Perluci, peruca mea unde e? Ai terminat’o ?" Ii apuca mana grasuta si galbena ca ceara si sentimentul atingerii celui aproape mort ii schimonosi un rictus pe fata. Perluci horcai parca mai apasat.

"Nu muri senior Perluci", se puse pe jelit madame Flossie. "Daca vrei iti cant ceva !" Imediat incepu sa scoata din gatlej niste sunete care sunau la fel de fals ca de obicei.

"Inceteaza", se trezi Nol zborsindu’se la ea in timp ce rascolea furibund prin incapere.

"Va rog nu fiti crud", se isteriza sufletul sensibil a lui madame Flossie izbucnind in lacrimi.

Vestea ca Perluci agoniza si avea sa’si dea sufletul in curand se raspandise in tot imobilul mai ceva ca gandacii de bucatarie si vecinii incepura sa se adune pe coridor imbulzindu’se pe scarile subrede. Cativa intelegand ca’i rost, se apucasera de scotocit cu tupeu prin odaia intesata de un miros intepator de aracet si jeg.

"Afara betivanilor!" urla la ei madame Flossie troznindu’i din cand in cand cu prosopul ud peste fete in timp ce’n mana cealalta se straduia sa tina'n echilibru lumanarea aprinsa. Agitandu'se de la un capat la altul al coridorului si troznindu'i pe betivani in stanga si'n dreapta facu un gest cam brusc astfel ca nodul cordonului care’i tinea inchis halatul se desfacu si pentru cateva clipe madame Flossie aparu in prag intr’un furou scurt roz si transparent prin care se puteau ghici tronand pe sanii masivi si decazuti doua sfarcuri uriase cafenii. Pe sub dantela furoului undeva intre pulpele voluminoase trecute de prima tinerete se zbenguia in voie o ditai claia nebarbierita si roscovana.

"Fir’ati ai dreacului", ii suduia de zor madama pe cei cativa betivani care profitand, apucasera s’o ciupeasca de nuri fara sa le pese de prezenta preotului in odaie sau a sarmanului care'si istovea existenta chiar in acel moment.

Ca sa restabileasca oarecum linistea preotul reusi s'o infasoare in halat pe madame Flossie si s'o impinga afara din odaie. Profitand de absenta matroanei, Nol se apropie din nou de muribund.

"Batran egoist unde ai pus’o, ha ?" se zborsi la el cat il tinu gura si aproape ca’l zgaltai apucandu’l de umeri.

Pentru o clipa, Perluci paru sa redevina pe pamant si cu o ultima sfortare indrepta degetul catre un sifonier din partea opusa a camerei apoi trase un vant si’si dadu sufletul.

"Dumnezeu sa’l ierte !" se pusera vecinele pe jelit.

Nol cotrobai printre vechiturile din dulap si gasind ceea ce cauta, rasufla usurat. Indesa peruca in san si se strecura afara pe culoar trecand pe langa preotul care intins peste obrajii imbujorati ai lui madame Flossie ii soptea ceva la ureche. In timp ce cobora val-vartej scarile i se paru ca’i aude pe cei doi chicotind, dar asta deja era un aspect care nu’l mai privea. Senior Perluci se dovedise pana la urma un libidinos de treaba, dar chiar si asa Nol stia ca n’o sa’i regrete prea mult disparitia.

(va urma - cartea lui Nol, fragmente )

cartea lui Nol - (cand "fontele" o iau razna)

***

Vizitele zilnice la Orsad devenisera aproape un ritual. Gasise un drum, care cobora pe langa moschee printre tufisurile uscate de fenzliana si ajungea direct pe plaja inghetata. Ii placea sa traverseze intinsul pustiu nisipos si solidificat incrustat cu urme de scoici violacee si ierburi de mare zgrumturoase si rosietice. Aerul rece purtat de marea intunecata la tarm ii izbea fata ca un catarg scapat din chingi. Calca peste un morman de stridii goale si brusc se gandi la vara. Plaja era locul preferat in noptile uscate si toride. Dupa ce se retrageau turistii copii negriciosi tragand dupa ei saci imensi de plastic, adunau gunoaiele imprastiate la intamplare, cu tepe lungi de fier. II placea sa’si cumpere de pe faleza cate o portie de mate de vita bine prajite si sa coboare sa’si ia cina pe malul marii, privindu’i curatand plaja in lumina lunii. Intr’una din serile acelei veri o cunoscuse pe Lola.

***

Ursef Durgut, turcul mut cu ochii albastri isi agata salvarii pe gardul curtii, nepasator.

Vazuta dinspre mare asezarea parea ca se ridica direct din coasta dealului. Construita in jurul unui catarg inalt si alb, semana cu o corabie ramasa agatata pe varful falezei dupa retragerea apelor. Acoperisul camuflat cu dale ondulate argintii sclipea in amurg ca solzii unui peste urias. Nol se agata cu mainile de smocurile uscate de vegetatie catarandu’se spre casa alba, cu obloanele rosii, inchise. Vantul se dezlantuise suierand amenintator in timp ce valurile se napusteau sinucigase ca niste balene, esuand la mal. Era gata sa sara pe terasa cand un glont ii suiera pe la ureche. Un milimetru mai la dreapta si i’ar fi despicat teasta.

- Om bun, striga Nol disperat.

Mirosul de mare il ajunsese din urma ca un catelus.

Orsad ii aparu in fata invartind in maini o pusca ruginita.

- Da’ ce credeai ca te execut, se ratoi el, trageam dupa pescarusi. Ursef n’a prins nici macar o coada de peste azi degeaba l’am trimis in larg. asa un chef de gratar aveam, mmm... inghiti el in sec. - Ti’ar placea o supa de rapane ? continua el.

Nol parea cu mintea in alta parte.

-Ai un pat si pentru mine in seara asta, intreba in loc de raspuns.

- Maine-poimane ai sa vrei sa te muti cu totul la mine, chicoti Orsad.

Batu din palme si’n loc de Na Kanesha, de data asta aparu Ursef. Il indruma din gesturi sa pregateasca camera de oaspeti si se’ntoarse apoi spre Nol.

- Dar tu de unde vii la ora asta ? te’asteptasem mult mai devreme.

N’apucase sa’i povesteasca inca de Lola Whaley iar de Sophie Gramma habar n’avusese nici el pana in dimineata asta. De fapt ei doi abia se regasisera de 10 zile. Discutiile zilnice pe care le aveau erau mai mult generale si nici Orsad nu’i pusese niciodata intrebari. Dar nici nu venea la el ca la biserica. Vorbeau mai mult despre radio, despre criza, despre prezent in general. Legatura cu trecutul plutea intre ei ca fantoma unei legende.

- Un blestemat de pescarus tot da tarcoale bazinului in care tinem obletii vii pentru pescuit. acum o saptamana ni i’a mancat pe toti... in seara asta eram cat pe ce sa’i vin de hac.

- e acelasi ? intreba Nol nedumerit

- da, da, pramatia, il recunosc deja. are ciocul mai negricios, tesit si putin spart pesemne de la vreo incaierare.

Lui Nol i se paru curios dar nu comenta. Intrara in casa. Na Kanesha motaia langa semineu acoperita c’un pled moale si galben. Se trezi brusc cand cei doi intrara in incapere si le zambi buimaca. Arata mai incercanata decat de obicei.

- E bortoasa, comenta Orsad vesel.

Asta era intr’adevar neasteptat. Nol incerca sa’si inchipuie cum ar putea arata progenitura zamislita de’o turcoaica svelta si’un irlandez roscovan si pitic. Daca ar fi ales ADN’ul care trebuia, rezultatul ar fi putut fi unul de’a dreptul interesant, gandi el. Isi controla pagerul agatat la centura. Cei de la spital urmau sa’l anunte daca starea Lolei s’ar fi inrautatit. Spre satisfactia lui, pagerul era inca virgin.

Se scuza in fata gazdelor si se retrase in camaruta ce dadea inspre mare si mirosea a mucegai. Umezeala se strecurase pe sub var, in pereti. Asa sunt toate casele de la mare au peretii cotropiti, gandi.

Privi o vreme apusul dupa care scoase jurnalul din traista si incepu sa citeasca.

(va urma)

agenda 21

teoria conspiratiei

my first moleskine: not-doing-it

puturosul lua forma de cal alb. in prima secunda ii crescura aripi. in a doua secunda copitele'i se transformara in turturi de cristal.

vocea lolei whaley, tuguiata si cristalina, isi lua zborul de langa mine cu fiecare cuvant pe care'l pronunta. inchis in paharul meu de becherovka original o auzeam ca prin vis. incepusem sa ma'ntreb daca nu cumva halucinam si daca nu cumva lola si povestea ei erau de fapt prezente doar la mine'n cap.
-hai sa plecam de'aici, m'am auzit tipand, prinzand'o brutal de cot.
-dar Nol, ceilalti nici n'au ajuns, se razvrati ea.
bolborosind anapoda am imbrancit'o spre iesire. let's go! gerul brutal de afara ma limpezi mai repede decat mi'as fi dorit. lola aproape ca alerga in urma mea incercand sa tina pasul. o auzeam scancind, fara sa'mi pese. nici orasului nu'i pasa de mine. arogant si luxos cu vitrinele puternic luminate ma ignora sfidator. aproape ca'mi doream un acces de furie. aveam chef sa ma cert definitiv cu lola sau macar sa sparg o vitrina cu moaca vreunui trecator. planul perfect al unei nopti de ianuarie.

fara sa ma uit indarat am cotit'o pe'o strada laterala. aveam senzatia ca trebuie sa ma pierd departe de lumina stridenta a unui oras fals care ma facea agresiv. imi placea sa bantui in nestire pe stradutele laturalnice, furisandu'ma prin mirosul de ger amestecat cu fum, pe langa zidurile scorojite ale caselor mici si cochete, ghicind viata de dincolo de perdele.
prostiile patetice ale lolei, jocul ei seducator si fragilitatea pe care'o afisa uneori ma scoteau pur si simplu din minti. in fata frumusetii ei ma simteam invins. si'o uram pentru asta. categoric c'o uram. avea momente cand se uita in ochii mei si stia. lipsa ei de reactie ma infuria si mai tare.
-iar esti intr'una din zilele alea ale tale, cand esti weird si te comporti ca un freak, ma alinta. iar mie imi venea s'o strang de gat. bad news sweetie, freaks talk back! dar nu faceam nimic. in cel mai rau caz m'apucam sa urlu din senin si dispaream cateva zile de acasa. imi doream sa se imbolnaveasca de grija mea, sau, si mai bine, sa'mi dea un sut in koeur si sa ma lase prada angoaselor mele de cacat. cu'o jumatate de veac in urma, cand inca o mai iubeam, visam sa ma intorc la ea in genunchi si s'o implor, printre hohote, sa ma primeasca inapoi. de fiecare data insa, cand ma'ntorceam spasit acasa, o gaseam cu ochii incercanati, zambindu'mi. cu ultima farama de decenta de care mai era in stare imi pregatea o ceasca de cacao fierbinte, preferata mea, si'n cateva minute totul era uitat. ingropat. ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat, ne zbenghuiam in familiara noastra rutina. devenisem mecanici, mereu in acelasi fel si lumea ne permitea sa putrezim. timpul ne sfasia orgoliile iar obisnuinta aproape ca ne depasise instinctul de supravietuire. eram pe moarte sau ma inselam? murisem deja?
-poti sa'mi spui despre ce dracului e vorba de data asta, Nol?
candva, vocea ei schimbase lumea. acum devenise un dar dureros. n'o mai suportam.
inainte s'o iau la fuga imi venea sa ma'ntorc si sa'i urlu in fata: despre tine e vorba, tarfa! despre tine si despre studentasul ala de 27 de ani, Odis Jaramillo, pe care mi'l tot vari pe gat in ultima vreme. as fi vrut s'o ingenunchez pentru totdeauna, dar vremea confruntarii nu sosise tocmai. eram inca vii. cineva acolo sus ne cruta, indemnandu'ne la lupta.
nu'mi venea sa ma gandesc la nimic. tragand'o dupa mine ca un nebun, alergam pe strazi incercand sa ucid balaurul care'si crestea zecile de capete la mine prin vene. de sus, luna ne zambea, rotunda si alba.

***

Orsad statea cocotat in varful unei caramizi ca un paianjen urias. arata ca un steag portocaliu infipt pe'o culme nedescoperita. isi construise in camaruta de zi un lant de zid din caramida care urca in diagonala pe peretele propriu-zis pana in coltul de sus al ferestrei. era ca si cum un al doilea zid crescuse ca o iedera de piatra pe tencuiala alba, originala. ma imbia zambitor, aratandu'si gingiile rozalii pistruiate si dintii albi insirati perfect, la un ceai de mere cu scortisoara.
cand incepusem aceasta calatorie niciunul dintre noi nu stia ca vom ajunge aici. ba mai mult, nu ma gandisem niciodata ca |O|rsad s'ar putea casatori. si iata'l acum, in fata mea, catarat pe coltul lui de zid, in halat de casa bleumarin pufaind linistit din narghilea. dupa moartea tatalui meu hotarasem brusc sa inchid Lansfield Publishing House sine die si sa ma'mbarc intr'o calatorie prin toata Europa parasindu'l si pe el ca pe toti ceilalti din cercul meu de prieteni. habar n'aveam ca nici un an mai tarziu aveam sa'l gasesc in mahalaua asta uitata de lume, fericit si iubind'o pe Na Kanesha, turcoaica oachesa si nurlie care tocmai ne servise ceaiul.
-ei bine? ma iscodi Orsad, tot razvratit? chicoti, batand de doua ori din palme. capul cret a lui Na Kanesha aparu de dupa usa. era smeada si destul de frageda, de statura potrivita dar chiar si asa mult mai inalta decat piticul de Orsad. aseza in fata mea, pe'o masuta joasa de lemn negru incrustata cu modele turcesti, o tava plina cu fructe zaharisite, migdale si rahat proaspat in mai multe culori.
-si'o carafa de cvas rece, urla dupa ea Orsad.
-nu vrei sa cobori de'acolo? o sa'mi sucesc gatul daca stau asa.
-ei bine, dragul meu, acolo jos e infernul. sunt poftele si tentatiile unei lumi prea increzatoare... incetul cu incetul lumea a degenerat in vulgaritate si’a devenit un loc brutal si fara nimic nobil. un soi de morala depasita mai palpaie in societate oprindu’ne de la haosul total, dar mai mult decat atat, nu exista nimic. ascensiunea la cer a ramas mai mult o poveste pentru micuti iar accesul la paradis mai mult o reabilitare personala. daca facem un pact si ne asiguram ca nu suntem nici diavoli nici buni dumnezei, aparent n-avem de ce sa ne temem. putem duce in continuare aceasi existenta ambigua.
in timp ce'l ascultam pe Orsad batand campii despre decaderea emotiei umane si alte revelatii dinspre piata razbatea un sunet ciudat.

(va urma)

the most exciting thing is not-doing-it. if you fall in love with someone and never do it, it's much more exciting (the philosophy of andy warhol)

"21-22 martie de la 9:00 pana la 18:00, unitatea 104, str 1 Decembrie, frizeria gheza, langa restaurantl medieval. CUMPARAM PAR. mai scump ca altii natural de la 25 cm sur, vopsit de la 45 cm. plata conform lungimii si tarifelor. in alte zile va rugam sa nu ne deranjati."

Perluci radea zgomotos cu dintii transparenti cat toata gura. in zilele lui bune semana cu madame Flossie Mayberry, patachina de la mezanin botoxata din cap pana'n picioare si cu ifose de frantuzina lumiere. cu capul mic, ras si rotund ca un ghem, cu urechile zbarcite crescute in exces si c'un ras suierator care'l apuca in fiecare dupa amiaza fix la 5 pm ca o pendula hodorogita, pot sa spun fara sa'l nedreptatesc in vreun fel, c'avea darul innascut sa te scoata din sarite. mai ales daca la ora aia incercai sa meditezi sau sa urinezi cu buna stiinta minute in sir prin ferestruica deschisa tinandu'ti respiratia asa cum m'apucase pe mine in ziua aia torida de vara. in timp ce eu imi slobozeam urina 3 etaje pana la parter, spre disperarea vecinilor din curtea interioara care trebuiau sa suporte pe langa duhoarea motanilor necastrati si abordarea mea je m'enfischista asupra vietii, Perluci, peruchierul afemeiat si libidinos, isi libera semintia de scapet intr'un ras animalic ce devenea pe zi ce trece mai asurzitor. de parca stia ca peste 5 zile avea sa'si de'a duhul. dar sa nu anticipam. din chichineata mea de mansarda, 10x10 ultracentral, stand un peu aplecat de spate ca sa'ncap cu toti cei 1.93m ai mei in buda amplasata la comun pe coridor, aprofundam revelatia pe care'o avusesem cateva minute mai devreme despre viata in general. daca'mi acordati un moment o sa va explic teoria care ma lovise in moalele capului mai tare decat toropeala acelei amiezi. mai ales ca initial n'avusesem intentia sa urinez prin ferestruica dar cum vecinii blocasera iar buda cu'o yala noua iar eu n'aveam nici chef si nici vreme s'o sparg in urgenta momentului creator care pusese stapanire pe mine aproape din senin, n'am avut incotro decat sa deschid gemuletul larg si sa ma las prada momentului de ... usurare si visare. viata e ca o autostrada aglomerata si fara limita de viteza. circuli linistit cand zbang! ceva se'ntampla si esti obligat sa iei primul exit trezindu'te din senin in cu totul alta directie decat cea initiala in care te indreptai. asta in cel mai bun caz cand zbang'ul nu e unul mortal. un caz la fiecare 5 secunde este so watch it!, gandeam cand brusc rasul orgasmic si isteric al lui senior Perluci ma izbi intre organe. mi'l si imaginam cu chelia asudata si vergeturile tremurandu'i pe burta, frecandu'si'o'n interiorul ultimei lui creatii: o peruca blonda sau roscata, creata sau tocmai intinsa cu placa pe care avea s'o poarte in seara aia la nu stiu ce coctail sofisticat vreo madama zbarcita si boita strident, cu portofelul umflat si podoaba capilara lipsa.
indignarea se fixa in mine la locul sau obisnuit si amestecul prezentului cu viitorul deveni inevitabil. o asemenea masina nu poate fi decat ultimul model bugatti, mai apuca mintea sa'mi dicteze dar pentru numele lui dumnezeu, momentul trecuse iar eu aveam nevoie de'o peruca pentru Lola!

atac disperat - scurt metraj

"minciunile nu circula separat. minciunile umbla in turma. in turme organizate. minciunile se constituie in sistem. exista multe astfel de sisteme. minciuna reprezinta mediul natural al omului... omul se naste si moare printre minciuni, printre diferite minciuni, minciuni apartinand unor sisteme variate ale minciunii. ele ne chinuie si ne inseala, ne irita si ne induc in eroare. caile vietii noastre se intretaie mereu cu ele. sistemele minciunii functioneaza in viata noastra particulara si in viata noastra intelectuala, in viata noastra artistica si in cea publica. unele dintre ele se sustin si se completeaza reciproc altele se iau la intrecere. acest lucru e valabil pentru orice loc de pe pamant. sunt multe locuri pe pamant. in fiecare dintre ele, sistemele si relatiile reciproce ale acestora sunt diferite. [...] sistemele minciunii sunt revendicate de raul dezlantuit, rabufnit si asociat cu forta, prin sistemele minciunii se apara slabiciunea galagioasa si speriata; chiar si binele, atunci cand se afla in situatii critice, isi cultiva propriile sisteme miniaturale ale minciunii. exista sisteme ale minciunii fragmentare, sectoriale, limitate, cuprinzand doar diferite domenii ale vietii, segmente izolate ale lumii. si exista sisteme ale minciunii totale, mari, cuprinzand intreaga realitate. exista sisteme ale minciunii la care omul adera de bunavoie, de care poate fugi atunci cand doreste. si exista sisteme ale minciunii ce'l invaluie pe om cu forta si de care se poate elibera doar printr'o evadare nebuna sau printr'un atac disperat." (Piotr Werzbicki - structura minciunii, Nemira 1987)

orice loc de pe pamant. exterior. noapte. stradute intortocheate printre cladiri.

inculpatul Traicio Kostov alearga printre blocuri. o patrula de politisti cu caini alearga dupa el.

camera urmareste cele doua fugi. din cauza strazilor labirintice avem senzatia la un moment dat ca Traicio Kostov alearga dupa politisti si nu invers.

Kostov ajunge intr'o fundatura, la un gard de sarma. politistii il someaza dar el nu se opreste si incearca sa sara gardul. politistii trag. Kostov cade.

Muzica:

Creditele de sfarsit
...............................................
"anul 1959"
"anul 2059"

6 saptamani 1/2

------> de ce'am lipsit

scurt metraj

"All that one desires is here".

EXTERIOR. ZI. ULITA SATULUI.

Shirely Enamorado spargea seminte de struguri intre dinti cand pe strada prafoasa ce cotea dinspre mare se napusti intr'o goana aiuristica si periculoasa un tap durduliu tragand dupa el o funie intesata de ciulini. gonise inspre sat ca eroul de la marathon si'acum statea sa'si dea duhul impleticindu'se'n loc cu limba plina de spume atarnandu'i hidoasa in colbul drumului. de cealalta parte a strazii, cativa sateni adunati in umbra portilor rasfoiau lenes ziarele de alaltaieri savurand din compotul de piersici cu gheata fara sa se sinchiseasca de efortul bietului animal mai mult mort decat viu. ba mai mult 3 dulai simtind ca'i rost, incoltisera biata lighioana si erau la un pas de'a se repezi si'a curma si ultima suflare ce mai palpaia in barbia indraznetului intrus ce sparsese linistea acelei amiezi. dupa ce colbul ridicat se mai risipi, Enamorado zari pe funia incalcita de gatul tapului, printre balarii, un petec rosu aprins. scuipa samburii din gura la vreo cinci metri distanta si apropiindu'se usurel de animalul aproape lesinat incepu sa ranjeasca invartind intre degete o pereche minuscula de tanga rosii. ii ridica cu doua degete deasupra capului si incepu sa danseze ca un nebun in jurul tapului ametit cazut pe labele din fata.

visul

dadu cu piciorul in masca de sticla si brusc pamantul se incovoie ca spatele unui bivol turbat si zamisli trunchiuri. jumatati doborate, uscate, innegrite. privirile celor prezenti se furisara in cer si ei orbira pe loc ca'n primul blestem.

bai nene, cand ti'am scris prima data nu ma asteptam sa'mi si raspunzi. adica ochiul isi facuse loc, se primenise, scapase de urdori si era gata sa te priveasca pe de'a'ntregul, neted si ferchezuit, abia scos din cutie, fara zimturi/simturi si insinuari pe alocuri. se facea ca era o zi frumoasa si calda de toamna si fiecare isi stia, pe de rost, locul. unii plecasera la razboi, altii abia venisera, fragili si descompusi gata sa se ia la tranta cu mana sau piciorul de lemn, semn ca idealul exista.
povestea incepuse pe'o plaja linistita si pustie sau poate intr'un oras aglomerat cuprins de furia unui personaj recalcitrant care se vantura de la o margine la alta fara tinta, sustinand discursuri dezlanate unor frunze galbene, suflate usor de'un vanticel caldut.
si daca ma'ntrebai atunci pe mine, femeia era ca'n thomas versus simms doar ca putin mai ciudata.
asadar, dincolo de ambiguitatea de nedescris si forta obtuza cu care te insinuai in miezul acelei zile, am hotarat ca era timpul sa'ti raspund. asa cum, mai demult, aproape ca din senin, trecusesi si tu ca un semn de solidaritate, prin experienta scoaterii din uz.

iata'te asadar, din nou in prezent. un prezent discontinuu pe care'l folosesc acum in schimbul lui "atunci" si'n care te izolez ca pe'o epidemie ciudata.
chestiunea e simpla. ai supravietuit.

cap 25

dragonul scoase 3 limbi de foc. una invarti ceasurile catre hotare distincte si toate orele pamantului se intalnira fix in aceeasi secunda intr'un vacarm prosper facand sa huruie cerul ca o uriasa clopotnita. a doua, tasnind ca un foc de artificii in spirala, starnii walkiriile in catedrale necunoscute si negre si imprastie vanturile naprasnice la rascrucea dintre miaza-zi si miaza-noapte. ultima, mai albastra, prelingandu'se de'a lungul si de'a latul pamantului gol si adormit, se transforma in nimfa si alerga catre lume.
Oscar se napusti pe puntea vasului cu ochii aproape iesiti din orbite si fata stravezie. se poticni sprijinindu'se cu'o mana de'un colac de salvare atarnat de perete. grumazul incepu sa i se inroseasca. venele ii palpitau pe sub piele din ce in ce mai repede, gata sa tasneasca in incapere. arata de parca vazuse o fantoma. cu'o sfortare supraomeneasca, reusi sa ingane stins.
- s'a sinucis Sophie!
incaperea amuti. doar valurile se'auzeau, lovind furioase in ambarcatiunea ancorata la tarm. Estelle si contele il priveau inmarmuriti, ca pe'o naluca.
- ce dracu' spui, Oscar? reusi contele sa articuleze dand peste cap restul de scotch double maltz. indreptandu'se catre bar mai turna unul, straight-up si i'l intinse.
cu mainile tremurandu vizibil, Oscar dadu pe gat lichidul roscat si se chinui sa vorbeasca inecandu'se. tusi de cateva ori cu fata schimonosita de parca urma el insusi sa'si dea duhul si incepu sa gangaveasca.
-vva spun ca ... ca s'a si-sinu-cis Sso-phie, tipa el isteric.
Estelle se prabusi fara zgomot pe canapeaua de piele uitandu'se mut cu ochii sticlosi intr'un punct fix din incapere.
urmau sa se intalneasca dis de dimineata pe iacht'ul contelui si s'o porneasca cu totii intr'o croaziera de doua saptamani spre coasta de azur. faptul ca nici Lena cu Max nu aparusera si ca Oscar cu Sophie inca intarziau ii crease o presimtire ciudata dar se abtinu sa comenteze. pe conte il scoteau din sarite presentimentele ei.
-esti o obsedata cu prevestirile tale, i'o reteza tafnos ori de cate ori se intampla sa'i impartaseasca sentimentele ei sumbre.
de aseara ochiul stang i se zbatuse incontinuu si iata ca de data asta ceva se intamplase. ceva cu adevarat real.
Oscar ofta. broboane de sudoare i se prelungeau pe chelia lucioasa. nu era un barbat inalt dar sub povara vestii parea ca se micsorase si mai mult. umerii lasati ii intrasera parca de'odata abrupt in trup. facu o pauza inghitindu'si saliva si continua.
-trebuia sa ne vedem la ea cu Max si Lena si sa venim cu totii incoace. pe masura ce povestea, ticul verbal isi pierdea din intensitate eliberandu'l. se linisti pentru o clipa apoi pufni in hohote ca un copil.
- pentru dumnezeu spune odata, il apostrofa contele.
- cand am ajuns acolo, salvarea tocmai pleca. Lena si Max au gasit'o dimineata fara suflare c'un flacon gol de diphenhydramina langa ea. au dus'o la spital. eu am venit sa va anunt.
-slava domnului, deci nu e moarta, se trezi din mutenie Estelle.
- de ce dracului spui atunci ca s'a sinucis? asta inseamna ca e deja moarta! gizas Oscar, ce porcarie! nu puteai sa suni?
moartea se'nvartise printre ei, victorioasa pentru o clipa. Estelle putea sa jure c'o auzise falfaind din aripi.

***

"i lie in a field / in the trailer-park of my dreams / saving up for someday / but what does someday mean? *"

in salon era liniste. intre cearsafurile albe capul blondin a lui Sophie dormea in abis, inconjurat de lumina.
Lena trase jaluzelele in jos pana la jumatate si se aseza pe un scaun langa patul de metal. prin chipul alb ca de hartie putea privi pana hat in departare, catre alte orizonturi. se strecura usor intre amintirile care'i dadeau tarcoale si'o revazu pe Sophie, acum o vara, cand parasise orasul imediat dupa petrecerea de bun venit. fusese o vara a orgoliilor si'a ratiunilor invinse de rigorile bizare ale unei lumi prea banale. aflase atunci ca se refugiase in Midi, la mosia contelui, dar refuzase sa'i trimita vreun semn. isi aminti de fluturele albastru pe care i'l daruise intr'un elan de'a imblanzi iluzia duritatii pe care amandoua o cultivau. stia ca prapastia dintre ele nu se adancise din cauza lui Max dar rautatile la adresa ei ii provocau placere si, pur si simplu, nu si le refuza. uneori, exista un soi de fericire molipsitoare in ochii lui Sophie si romantismul ei incurabil i se parea lame si de nesuportat. o infrunta fatis, de cate ori i se ivea ocazia. adora insa momentele in care Sophie se afisa pe la escapadele gastii cu ochii incercanati si tristi. o botezase chiar "trista". atunci furia i se imblanzea si simtea brusc nevoia sa'i caute compania. isi aminti cum o urmarise odata pe strazi, ascunzandu'se prin gangurile imputite si duhnind a urina, de teama sa nu se desconspire. atunci, ii paru un pic nebuna, vazand'o cum se furisa la randul ei fara noima, printre cotloane dosnice, de parca astepta sa intalneasca, pe la colturi, umbra divina. atunci jucase diabolic festa, pana la capat. il sunase pe Max si'i daduse intalnire exact la ceainaria in care poposise si Sophie. deznodamantul insa schimbase aproape totul intr'o mare neputinta. se ciocnira pe scari, din mers, in timp ce ei intrau si ea iesea din localul cu pricina. era sa se aleaga cu'o mana rupta dar, spre norocul ei, Sophie o agatase in cadere intr'un gest, care i se paru aproape tandru si se prabusira amandoua la pamant, ea in top, peste Sophie, simtindu'i rasuflarea fierbinte cum ii ardea fata. atunci ii devenise brusc, draga si realiza ca jocul suprematiei nu'i mai ajungea. tanjea la mai mult.
o trezi din visare un scancet surd si'o tresarire de sub cearsafuri. Sophie zambea in lumea ei. in ce vis era oare ? in ultima vreme vorbisera atat de putin. ultima oara se intalnisera la o piesa experimentala de teatru si'i facuse cadou pathy diphusa* intre paginile careia ii strecurase gandurile ei pe un petic de hartie. era felul prin care'si cerea scuze pentru aroganta tineretii sale.
"darling Sophie,
sunt punte intre cele doua maluri cufundate in bezna. m'am agatat de semne prea marunte si mi'am permis sa sar peste impusele decente complacandu'ma intr'un derizoriu impecabil. reflexele mele tinere se tanguie. am alcatuit cuvinte dure si seci. acum stiu. recunosc staruinta clipei.
"te sarut languros*". L.
riviera franceza avea sa mai astepte, gandi. acum, viata, devenita o miniatura, se strecura prin cabluri si fire in corpul adormit al lui Sophie.



_____________________________________________________
*versuri din cantecul avalanche de heather nova
*patthy diphusa, pedro almodovar
* finalul din patthy diphusa

cap 24

camaruta ticsita cu nimicuri mirosea a mucegai si'a statut. rafturi improvizate pline de carti si reviste vechi, prafuite, muscau din spatiul camerei lasand loc doar unei masute minuscule si unui divan acoperit c'un pled decolorat. batrana doamna Berta motaia intr'un sezlong cu rame de fier, in buza terasei umbrita de cei doi castani uriasi. ochelarii cu multe dioptrii ii atarnau intr'un balans precar pe varful nasului ascutit. lumina amiezii parcurgea labirintul de frunze poposind nestingherita pe'o carte cazuta anapoda langa o ceasca ciobita de ceai, pe jumatate golita. Sophie se razgandi in ultima clipa si dadu sa iasa pe usa intredeschisa dar balamalele, scartaind din rasputeri, o tradara. batrana se intoarse intr'o rana in balansoarul de fier si'o privi zambind.
- ma cherie ai venit. intra, intra micutzo, te asteptam.
- oh, nu voiam sa va stric odihna de la amiaza.
- prostii draga mea, la varsta asta, noi batranii motaim si'atunci cand suntem treji. haide intra, intra.
Sophie traversa odaita pana la terasa si se aseza pe'un fotoliu impletit din nuiele.
- limonada sau ceai? sau poate preferi un serbet de lamaie cu sifon? e facut dupa o reteta mostenita de la mon papa care a avut o pravalie pe selari. ochii batranei licareau vii si albastri. era clar bucuroasa ca avea ocazia sa depene amintiri iar Sophie se arata dispusa s'o asculte. nu'si lua ochii de la degetele batranei, schimonosite de artrita, care se miscau cu o dexteritate uluitoare scufundand lingurita cu serbet in paharul transpirat de bulele sifonului rece.
- multumesc madame Berta. brusc, paharul oferit de batrana facu un salt in timp spre copilaria ei si amintirile o invadara.
- fanta, coca-cola, pepsi, prezentul e plin de prostii daunatoare. "stii?" sophie ingana aprobator.
- miracolul unei lumi in declin. traim o aventura mortala, draga mea, chicoti batrana in timp ce picioarele, care abia i se zareau pe sub capotul de casa, o luasera parca la fuga catre trecut facand un ocol prin labirint. batrana se dezintegra sub ochii alarmati ai lui Sophie care se straduia sa inteleaga toate capcanele pe care trecutul i le scuipa acum, pe nepregatite, drept in fata. capul batranei, cret si alb ramase ancorat in pragul usii, ca acum 20 de ani cand o imbia zilnic, dupa ore, cu serbetul de lamaie in timp ce mainile gesticulau amploarea unui secol trecut in zgomotul negustorilor de pe Selari.
-povesteste'mi despre el, o ispiti gura batranei, devenita adolescenta, rosie si improspatata de bulele sifonului. Sophie se trezi chircindu'se ca dupa o lovitura teribila in plex, cu gura inclestata gata de un raspuns prefabricat.
- care el? el nu exista. si intr'adevar el nu exista. nu asa cum isi inchipuia batrana preschimbata intr'o adolescenta imbujorata. el murise ucis intr'un razboi sau intr'un duel romantic sau poate ars pe rug intr'un secol prea mistic. rahat. nu'si mai amintea cum si nici de ce dar era sigura ca el, poetul, murise.
- nu e bine draga mea, o dezaproba batrana, alergand, in cercuri, in jurul terasei. devenea din ce in ce mai tanara pe masura ce se invartea ametitor. poposind in coltul camerei facu spagatul in aer transformandu'se intr'o lebada si incepu sa recite:

pe puntea de sticla,
insangerat,
cavalerul stropit de marea furioasa
prinse viata
si se intoarse la lupta
infruntandu'i pe zei.

o gura imensa plutea prin camaruta la amiaza, bolborosind: candoarea nuferilor iata, s'a ofilit in balta statuta, amintirile se uita, pielea se zbarceste ca o naluca haina, salasul tineretii e'ngropat in desertaciune, oh tu, mastera desertaciune. supravietuitorii sunt eroi. sophie pufni amuzata de imaginile care i se ingramadisera pe retina. prezentul n'are vlaga. ce conteaza, gandi. lucrurile incep sa se limpezeasca, sa capete contur. candva fusese si ea in temnita dintre nisipuri. poate ca inca nici nu era aici. poate era inca acolo, inchisa intr'o iluzie. cum putea sa stie daca asta era prezentul? poate visa, oricum nu mai conta. era hotarata sa'si infrunte fie realitatea, fie visul. intra in prezent pe usa din spate a trecutului. madame Berta, aproape fara suflu, mai facu o acrobatie prin aer si se intoarse in balansoarul ei de fier. istovita, atipi.

cap 23

in partea cu liniste a orasului, soarele musca din asfalt printre cotloanele caselor micute si cochete adapostite de nuci umbrosi si platani vechi de doua sute de ani. nu peste mult timp buldozerele aveau sa ajunga si aici suierand amenintator, gata sa puna la pamant intr'o jumatate de zi veacuri de istorie. cladirile noi din otel si sticla ingenuncheasera deja cartierele invecinate.
-oare o sa supravietuim? se intrebau uitandu'se la cer, batranii descumpaniti care rezistasera presiunii speculantilor imobiliari si inca nu vandusera. dar cerul ridica mereu nepasator din umeri si in cel mai bun caz trantea la pamant o ploaie calduta de vara care mai potolea praful rostogolit de vantul baraganului de prin vecinatatea santierelor in constructie.
dupa o absenta de un an Sophie era pregatita sa revina la realitatea fireasca a prezentului ei pe care oricat ar fi incercat sa'l ocoleasca, lasandu'l de izbeliste intr'un colt al memoriei, o urmarea cu incapatanarea unui animal de prada, neobosit si gata de atacul final, dupa cum avea sa realizeze curand.
mergea fara graba, poposind pe stradute laturalnice si strabatand trotuarele printr'un soare de iulie care prindea putere la fiecare colt de strada. se schimbasera multe intr'un an. mai toate pravaliile disparusera, casele se modificasera sub tutela noilor stapani luand forma unor vile somptuoase cu gradini oranduite si bine ingrijite. locul unde odinioara fusese casa bunicilor ei, demolata in urma cu cativa ani si care multa vreme ramasese un maidan al gunoaielor adapostea acum un bloc cochet cu 3 scari si 2 etaje.
initial, cand doamna Arichiopol vecina parintilor ei din copilarie, ramase vaduva si se hotara sa vanda, Sophie nu era pregatita sa cumpere dar realiza destul de repede ca intoarcerea ei acasa avea legaturi cu trecutul si nu statu mult pe ganduri.
se pornise impreuna cu Lena catre casuta pitita in oaza de liniste din capatul opus strazii Labirint # 1 pe care copilarise, si care, in celalalt sens, dadea la randul ei in Cuza Voda si abia dupa aceea, facandu'si loc printr'un drum serpuitor si labirintic ajungea la vacarmul strazii principale. dupa ce facura praf semnul imobiliar care anuntase casa scoasa la vanzare, se amuzasera ca doua adolescente pitindu'se prin camerele goale din care te izbea mirosul trecutului amestecat c'un iz de mucegai hranit printr'un perete de umezeala provenita de la iedera din curte si bausera sampanie semicalda din niste pahare de plastic cu picior pe care le adusesera cu ele intr'un cos de picnic de nuiele.
nu casa in sine, cu vedere spre parc ii parea noii proprietare achizitia cea mai de pret, in ciuda pozitiei privilegiate, si'a privelistei care dadea inspre lac, ci cada de portelan cu robineti originali de alama si pianul negru cu coada, scorojit si dezacordat pe care'l chinuise in copilarie si care, in ciuda tuturor amenintarilor si batailor in clape, rezistase
batranul Arichiopol, aproape orb si indragostit de jazz, se straduise de nenumarate ori s'o invete secretul clapelor albe si negre dar esuase.
odata, il vazu fara ochelarii negri cu rame groase de plastic maro si se sperie de ochii sticlosi cuprinsi de albeata orbilor. i se paru infricosator. il imagina ca pe un vrajitor cotropit de demoni, deghizat intr'un batranel de treaba. brusc refuza sa mai mearga la lectiile de pian programate de 3 ori pe saptamana spre neintelegerea alor ei care insa ii respectasera toana si'o lasara sa'si traiasca copilaria in voie, batand turca pe maidane. curand, ramasa pe mana bunicilor aveau sa'i inmugureasca si cornite de impielitat dar asta, asa cum s'a dovedit mai tarziu, nu avea sa'i preschimbe prea mult calea destinului pe care urma s'o apuce peste putin timp.
casa in sine, cu un salon imens la parter si trei odai la etaj, necesita renovari masive. prin tevile vechi putrezite, apa'si facuse loc in repetate randuri umpland de mucegai un perete intreg la subsol si bucataria cu mozaic turnat in pardoseala. mobilierul rece si jigarit urma sa fie reconditionat dar in camera ei Sophie reusise sa'si puna in ordine vitrina trecutului, propria ei "menajerie de sticla"* plina cu dragoni si angoase capitale, cum o prezenta razand, oaspetilor.
salonul era lipsit de mobile si in afara de pian care purta pe spate o galeata stilizata plina de nuferi, pe care Sophie ii aduna o data la doua zile de pe lac, mai adapostea o biblioteca inalta pe roti pe un perete, o canapea incapatoare, cu colt, langa o plasma prafuita asezata cu spatele la iesirea pe veranda spre curtea din spatele casei, un scrin din lemn masiv pe care se aseza la lucru in lunile cu inspiratie si'un tablou masiv 2x2 reprezentand un bou maro pe un fundal mov. pe masuta de la botul boului, evident nelipsitele flori de camp, just in case, pe care se sprijinea inramat delicat un bilet scris de mana"pentru atunci cand boului ar urma sa i se faca foame.love L".
well, pianul avea conotatia lui dar boul mov era motivatia care'o aruncase in cotloanele unui trecut din care se straduia sa readuca la viata cat mai multe. erau parti pe care le purta in ea si parti de care se lepadase in prea mare graba. "acum sunt o cu totul alta persoana. incerc sa revin la persoana care m'a populat mai intai", gandea in momentele in care zbuciumul interior scancea ajuns la apogeu.lucru greu de altfel de realizat daca ar fi stat mai bine pe ganduri. pierduse o parte importanta a trecutului ei pe care nu avea cum sa'l mai repuna in drepturi oricat s'ar fi straduit sa'l ajunga din urma. oricate eforturi ar fi facut, oricate specii de sine ar fi imblanzit intotdeauna i'ar fi lipsit o parte care ar fi fost de neinlocuit. pe cine incerca sa pacaleasca? Max fusese candva barbatul dupa care alergase. isi amintea de ziua, banala de altfel, in care'l renegase. aceeasi zi in care el acceptase dupa rugaminti indelungate sa'i pozeze. se aflau in gradina din spatele casei, el tolanit pe un sezlong racoros din panza groasa de in de culoare crem, la bustul gol, cu'o palarie de paie cu boruri largi pe cap si'o pereche de pantaloni pana la genunchi dintr'un doc bleumarin. Sophie, bantuita de inspiratie, tragea film dupa film, studiindu'i reactiile si incadrandu'i miscarile, amplificand atent fibra de pe corpul incordat si atletic retusandu'i din cand in cand postura relaxata si transformandu'l intr'un dandy de salon.
-dupa cum stii, my darling, ai un chip de erou care'a supravietuit secolelor si este absolut imperios sa te imortalizam pentru generatiile viitoare. in sepia esti absolut unique so, musiu imi datorezi acest pictorial.
Max nu era deloc un dandy, dar poseda un aer de cuceritor al anilor '20-'30 din bucurestiul interbelic datorat in parte trasaturilor bine definite mostenite de la un bunic grecotei, parte corpului bine lucrat in partidele saptamanale de tenis. avea o aura de burghez ramas in afara secolului sau si, in timp ce lui i se parea absolut grosolan si desuet modelul descris de Sophie, ei ii placea sa se joace abuzand de figura absolut genuine pe care'o revela prin ochiul magic al nikonului profesional.
- asa, chinuie'ma si fa'ma sa ma simt ca o domnisoara de pension care tocmai a picat la lectia de stil si bune maniere.
- imi place, asa...barbia un pic mai sus, lasa capul un peu pe spate...
- arat ca un smecher sau ca un papa lapte?
- am puteri magice darlin', te voi reda epocii tale ca un rudolf valentino* modern.
- ah, seicul ala homosexual casatorit cu'o lesbiana? merci de comparatie.
- c'mon recunoaste, chiar nu ti'ar placea ca jumatate de femei din lumea asta sa ingenuncheze in fata ta ca simbol al dragostei, epitom al romanantei, sa reprezinti insasi triumful seductiei?
- ei bine chiar nu. n'am vocatie de sex symbol sau de pop icon, my darling, dar recunosc ca mi'ar fi placut s'o date pe Pola Negri*. haha.
- mesdames and mesieurs, i give you Max Rallet si femeile fatale din lunga si controversata sa viata.
desi in prezent era un celibatar convins, pe la 25 de ani fusese casatorit cu Mary-Maude o femeie de familie, cultivata, extrem de frumoasa si evident mai mare ca el cu cativa ani. intotdeauna avusese apetit pentru femeile mai coapte si asta a fost considerentul care'o bulversase pe Sophie cand aflase de legatura lui cu Lena. relatiile dintre ei se racisera imediat dupa ce'i daduse papucii in acea zi de vara dupa terminarea sedintei foto.
intre timp el renuntase la catedra de matematici si se apucase de speculatii reusite la bursa, capatand o libertate financiara de invidiat. chiar si dupa o vreme dupa ce trecusera peste lupta de orgolii si revenisera la sentimente my friendly, nu putea intelege relatia lui cu L.
Lena era o pustoaica salbatica si necoapta, frumusica prin fragezimea ei dar aroganta prin lipsa experientei, care abia daca implinise 20 de ani in timp ce el era deja trecut de 35. ei bine, nu era neaparat chestia de varsta ci felul in care se transformase Max dintr'un caine de vanatoare intr'unul de casa. Lena o iritase de la inceput cu tafnele ei de vlastar al epocii no limits si, chiar daca in timp, relatia dintre ele evoluase pe fondul cercului comun de amici pe care'l frecventau nu deslusise inca taina sentimentului de panica care'i strabatea venele ori de cate ori se intalneau. exista in pustoaica de 20 de ani o forta ciudata, daunatoare, peste care nu avea control, si care'o facea sa se simta ca odinioara cand pierduse legatura cu propriului ei trecut.
toate astea inca'i mai dadeau de furca dar macar acum le putea accepta. traversa strada teilor si dupa prima intersectie realiza cu usurare si bucurie ca magazinul de la colt supravietuise. aproape ca se napusti inauntru. batrana doamna Berta n'o recunoscu imediat. Sophie se imbujora cautand pe aleile inghesuite ale magazinasului un pretext pentru a cumpara ceva. se hotara pana la urma la doua pachetele de m&m'suri simple fara alune. in america avea o adictie pentru ciocolata cu unt de arahide, renumitele peanut butter cups called resees pe care cei mai multi dintre cunoscuti le catalogau ca avand un gust absolut oribil, iar aici ceda cu usurinta m&m'surilor simple de care era nedespartita mai ales in perioada in care putea lucra.
- doar atat? o intreba madam Berta zambind.
- da madam Berta. vocea o facu pe batrana sa tresara. se uita sfridelitor cu ochii ei albastri si'o cerceta printr'un acces de tuse de scurta durata ivit din senin.
- n'ar trebui sa mai fumati madam Berta.
- vaaai, Sophie! bata'te norocul sa te bata, ce bucurie! doamne dar unde ai disparut? nu te'am vazut de atata amar de vreme?
- ei, am lipsit doar un an. nu e foarte mult.
- america, bat'o vina?
- da.
- un an, la varsta mea inseamna veacuri, micuto. dar gata acum ca esti aici nu scapi asa de usor. vreau sa'mi povestesti totul cu amanunte asa cum stii ca'mi place mie. te poftesc maine la un serbet de lamaie cu sifon de la gheata.
- oh madam berta dar nu trebuie sa va deranjati.
- nici un deranj. nici nu stii ce bucurie imi faci. inchid cu o ora mai devreme si te astept maine pe la 5.
- bine madam Berta. o sa vin.
- sa faci bine si sa vii, auzi.
- da, da.
iesi din magazin cu obrajii arzand. batrana Berta era singura ei legatura vie cu trecutul. atat cat ii mai ramasese.


(cu retusurile de rigoare, va urma)

____________________________________________________________
* rudolph valentino, actor italian sex symbol al anilor '20
* pola negri, logodnica neconfirmata a lui valentino, ea insasi actrita, de origine poloneza, femeia fatala a filmelor mute

capitolul 21 sau 22

iesisera din clubul viselor pe la inceputul diminetii, laolalta c'un grup de necunoscuti, galagiosi, plini de nostalgii incurabile. depanasera povesti controversate in aburul de absinth si cocktailuri cu nume bizare. distilasera credinta expatilor si tot parcursul catre taramul fagaduintei intre a Wet Hen, a Nose Cooler, a Horse's Neck si a Li Huang Chang. I mean, hello Mr. Drinker bye-bye to the well known. nu mai e nici un mister de'mpartit la un Sex on the Beach, Slippery Nipple, Screaming Orgasm or Legspreader*. let the odd & the bizarre inspire! and it doesn't take up as much room on the cocktail list as a Long Slow Comfortable Screw Against the Wall. nowdays a gimp it's more than a smack in the mouth. drink-up!
sa ne intoarcem, asadar, la galagiosul gang din centrul orasului "medieval", pe unde odinioara, carutele, pline cu matasuri si uleiuri parfumate, strabateau triumfal primele ore ale diminetii.
strazile s'aglomerau tiptil umplandu'se de carausi, blanari, pantofari, caldarari, selari, bacani, bragagii si negustori de toate natiile: greci, bulgari, evrei, armeni, sarbi, turci veniti sa'si desfaca pe Lipsca marfurile cele mai alese. aici era inima copilariei lui Sophie. de la Turcu' cel schiop, care statea la amiaza in buza pravaliei pufaind din narghilea, mancase intaia ei bucata de halvita si bause cea mai buna braga din viata ei. venise aici, prima data cu bunicul, intr'o vara, la un balci. isi amintea si'acum de buzunarele rochitei roz cu volane deformate si ticsite cu pricomigdale calde, castane coapte si roscoave, cand ascultase ore intregi povestile depanate de Batranul Flasnetar despre orasele si lumile noi ce se'ntindeau dincolo de nori si mari nesfarsite. la 11 ani cand ajunse pe continentul indepartat, america nu semana cu nimic din imaginile pe care Batranul i le povestise in acea vara. atunci, descumpanita, il urase. il visa nopti la rand, aplecat in patru labe cu urechea lipita de pamant, scormonind frenetic prin iarba, racaind scoarta cu mainile goale pana cand negreala i se lipea de palme, de degete, intrandu'i sub unghii. ii placea mirosul pamantului si culoarea lui. isi facea mainile caus, le ducea sub nas si inhala adanc mirosul umed, plin de radacini mucegaite si trupuri minuscule, nevazute, moarte. deasupra lui intotdeauna se adunau in zbor, fluturi.
-de ce se tem fluturii, il intreba curioasa? el ii zambea si continua sa'i spuna povesti despre fata inchisa in melc si despre fata ploaie, iar ea il credea. nopti in sir se trezise cu fata uda de lacrimi stiind ca'i insirase numai baliverne de mosneag dus cu pluta despre o lume care nu exista nici macar dincolo de nori. atunci, incetase sa'si mai spuna rugaciunea de seara. security's a whore in me that never lets me fly*. civilizatia new yorkului o infricosase de la prima vedere. angoasa orasului cosmopolit si rece, elegant si dur, n'o parasise nici acum.
code 46: "daca am avea suficienta informatie am fi in stare sa prevedem consecintele propriilor noastre actiuni. ati vrea sa stiti ce s-ar fi intamplat daca:? daca ati fi sarutat-o pe fata aia, daca ati fi vorbit cu barbatul ala, daca ati fi acceptat acea slujba, daca v-ati fi casatorit cu femeia aia, daca ati fi furat acele documente confidentiale? cand suntem inspaimantati fugim. din instinct. adrenalina pompeaza puternic in tot corpul. muschii ni se contracta. inima ne bate ca nebuna. si fugim. fugim ca sa scapam cu viata. fugim ca sa fim in siguranta. fugim de dragul caselor noastre, de dragul familiilor noastre... uneori... fugim si de cei pe care-i iubim!".
se afla din nou pe strada pietruita a copilariei si doar cerul, plin de stele, era martor.
glasul snob al estellei ii soptea imaginar la ureche:
-erai asa de entuziasmata de orasul asta cand te-ai intors, dar stiam eu ca pana la urma n-o sa-ti placa. Mon petit doigt m'avais dit!
se revoltase iarasi ca de fiecare data. ce puteti voi intelege? nu e vina mea ca m-am nascut in doua locuri. ca am copilarit si aici si la New York. ca maica-mea, o irlandeza rea de musca, a avut succes pe Broadway si ne'a parasit pe mine si pe bou' de taica'meu fugind c'un actor? nu e vina mea ca gandesc in doua limbi si ca nu ma pot acomoda in niciuna dintre lumi. si ca madame Carmille m-a intoxicat cu literatura ei fatalista, burdusita in doua geamantane. nu-i vina mea ca mi-e scarba de convenient si precar. si'n fond si la urma urmei, mi se rupe. nu e nici o mare scofala. pur si simplu. mi se rupe din ce in ce mai des. "Exilul e o tara lipsita de suflet!*"
in timp ce Oscar isi elibera alocutiunile pe la colturi, Lena pierzandu'si masura si atatata de Sophie acoperea sleahta masculina buimaca, cu miscari lascive, dansand in picioarele goale pe'o melodie imaginara, asurzitoare, ca o adevarata Tuatha de Danaan cu un trecut desuet si indoielnic. suradea cu ochii inchisi si tigara arsa pe jumatate intre buze, rotindu'se cu bratele desfacute, inventand norii.
- du'ma'n Avalon, Max cel neinfricat si inchide toate usile peste valurile verzi! c'mon Mag Mell, ma striga ca marea cu'o voce aleasa. acum este vremea.
se imbracase intr'un strai cu taieturi bizare, in carouri mari care lasau sa se vada pe'alocuri, liniile unui trunchi neimplinit. umbrele aruncate pe zidurile din jur se puteau incadra in seria de linii negre care se delimitau de albul galbejit si usor sifonat, despartindu'se cu un deget de aer inainte de'a se rostogoli pe solul prafuit. materialul era de buna calitate iar carourile robuste, aliniate'n tesatura fina, fie in linii subtiri, abia perceptibile, fie in dungi late cat palma asezonate vertical cu nasturi de sticla.
- huo betivilor, sleahta infricosatoare de farisei narcisisti, se otari contele hohotind. sunteti ca posterele de pe calea victoriei. lifeless. let's party!
inainta impleticindu'se, apostrofand si cantand infundat.
- michelle, where is ma anabelle? i'd love to bang her, huooo...
"lalala, inainte de toate suntem fluturi de noapte,
spre lumina sa purcedem, incolonati decadent"
un slabanog cu fruntea bombata, cioc de tap si urechile strapunse de doi tarusi negri se desprinse dintre galagiosi. puse mana pe celular si forma nehotarat. o inregistrare mecanica, nepersonalizata se auzi prin difuzorul minuscul: please leave a message after the bip. frantzujul isi freca teasta tuguiata cu gesturi asimetrice si incepu sa tipe precipitat si soptit in telefon: sophie? ou'est tu, mon amour? est-ce que tu peux m'envoyer un PM si t'es a moscou, car j'ai plein de choses a te demander et a te raconter...merci
nu suntem la moscou, cretinule il apostrofa Oscar. frantujul scartai o injuratura neaosa printre dinti c'un accent grav, stalcit de alcool.
- ei vezi, mon cretin, ca stii unde te afli. in tara pleiadelor frumoase si'a frumoaselor de'o seara. vagabond insolit si idiot ce esti, se zborsi in continuare Oscar, profund atacat pe'un rest din discutia avuta la bar.
- si cum ziceai, ah? ca europa va datoreaza noua ordine? mai intereseaza pe cineva ca la caderea bastiliei in inchisoare nu se gaseau decat 7 prizonieri? ca ati instituit virtutea prin teroare si ca ati incununat in chip de zeita a ratiunii o prostituata dezbracata ? ... ce idealuri marunte, javra broscara, ptiu, huooo sclifositu' dreac', huo. slabanogul, reusind cu greu o intoarcere de pe loc isi chema intariri din grupul galagios, un alt frantuz, insotit de'o domnisoara rebegita, care nu scosese nici un mot toata seara. noul pardallian, s'apropie de Oscar intr'o postura semihaioasa de luat la tranta si striga cat il tinu gura inclestata in menghina alcoolului: On y va, yankeule!
sa strangem toate Molly'iile si sa bem. sa'ncoronam femeia, ah regina poftelor noastre, iar chipurrrile noastre sa le'nramam in tablourile cu scalvi. ca niste mu-muritori suntem, deschideti'ne poarta. in loc sa'l loveasca pe frantuz, Oscar s'apuca sa bata cu pumnii si picioarele in gardul unei curti parasite.
- cetăţeni, Revoluţia s-a aşezat la principiile pe care am început-o: ea s-a încheiat!* so halt, gang periculos in buza diminetii crapate, interveni Sophie salvator, inainte ca lucrurile si'asa nu intr'o forma prea buna, sa se deterioreze iremediabil. avem micul dejun pe tava: croissant si cafea. allez-vous-en, mergem cu totii la mine.
Oscar otarat pe frantuji continua balabanindu'se: allez-vous-en, monsieur musiu
"i have no time for you today
do be a dear, just disappear, monsieur musiu"
-Armand, Camille trouvez votre ame-soeur and let's move on. le petit-dejeuner c'est chez moi.
culorile diminetii se napusteau in urma lui Sophie, dintr'un senin vertical, gata sa musamalizeze misterul unei nopti ce se incapatana sa nu se predea.

(va urma)

______________________
* nume de bauturi/cocktailuri
*salman rushdie - versetele satanice
*versuri intr'un cantec de heather nova
* Napoleon Bonaparte proclamand in fata francezilor la 15 dec 1779 in timp ce le citea noua constitutie


nota: cand o sa duc lipsa de capitole i'll open up the cocktails menu list & improvise with a
Kurrant Affair & a Kiss in the Dark while having a Tour de France ... or a:

Beam Me Up Scotty
Between the Sheets
Bobby Burns
Body and Soul Reviver
Boo Boo's Special
Brave Bull
Cherry Picker
Christmas Cheer
Cliffhanger
Climax
Cough Drop
Desirable
Devil's Advocate
Diana Cocktail
Dirty Mother
Diva
Drugstore
Embryo
F*** Me Hard
Fallen Angel
Fish House Punch
Fluffy Duck
French Revolution
Give Me A Dime
Glad Eye
Green Dinosaur
Happy Days
High Voltage
Hold Up
Horse's Neck
Hot Passion
The Impossible Dream
Incognito
Jacuzzi
Japanese Traffic Lights
Journalist
Kiss in the Dark
Kurrant Affair
Lady Diana
Lady Love Cocktail
Last Drink Cocktail
Leave-It-To-Me
Life Saver
Love in the Afternoon
Lush
Maple Leaf
Medical Solution
Merry Widow
Mexican Devil
Midnight Snowstorm
Million Dollar Cocktail
Monkey's Lunch
Moscow Mule
Mr Whippy
Murder on the Orient Express
Naked Waiter
Nightmare
Off the Rails
P.S. I Love You
Painkiller
Panty Burner
Playmate
Praire Oyster
Psycho Tsunami
Pure Fetish
Rattlesnake
Remember the Maine
Riverboat Queen
Rude Cosmopolitian
Rusty Nail
Salty Dog
Screaming Lizard
Screaming Orgasm
Shady Lady
Shampoo
Short Fuse
Showgirl
Silk Stocking
Slippery Nipple
Slow Hand Lover
Smuggler
Stilleto
Stomach Reviver
Summer Hummer
Thanksgiving Punch
Tijuana Taxi
Tour de France
Twice As Nice
Vanity
Velvet and Silk
Velvet Hammer
Ward Eight
Wet Dream
What's the Rush?
White Out
Witches' Brew
Yellow Fever
Yum
Zombie
Zulu

samd

!

oceanului cu vise
i-am desenat dantele.

in pielea judecatii,
am incrustat idei.

cu limba de ceasornic
i-am alungat pe zei.

sunt ipohondru femeie!

23 noiembrie 2006

totul e posibil: intai visul apoi implinirea lui. am renuntat la cele 15 momente de yoga si m'am apucat sa experimentez drumul care porneste din peretele meu. de cate ori duc palma la ochiul stang crapatura din perete o ia razna, se largeste, aluneca si suie oblu spre coltul cu soare din geam. dupa cateva incercari esuate din care ma aleg cu vanatai si zgarieturi pe gamba, reusesc sa'mi strecor dincolo de perete, intregul picior. nu tipa nimeni iar izbanda mea ramane nesarbatorita. ca un abis fecundat fara martori. ca un corpse terfelit de tifos intr'o groapa comuna.
in the house of the quiet, nu se intampla niciodata nimic. cand reusesc sa ma furisez afara, coridoarele bleu sunt absolut goale si lipsite de ecou. intre afisele de pe pereti, se mai vede inca posterul decolorat si jerpelit, rupt pe la colturi, prin care ma anuntau ca " joi, 15 august, scriitoarea sophie gramma va lectura in sala de mese din romanul sau de succes, jurnalul adolescentei sinucigase colette colburn." ideea de a citi celor internati aici din pasajele ambiguee a unei junkie nu mi'a sunat deloc terapeutic dar conducerea sanatoriului a insistat. din seara aia, n'am mai vazut pe nimeni de aproape, in afara de pistruii lui mrs. lilly brown, care'mi aduce bulinele si supa la pat. gura ei mare, de rata, vorbeste intr'una articuland cuvintele la repezeala. nu se sinchiseste ca nu'i raspund. ca sa nu ma ia ameteala, prefer sa'i urmaresc pistruii de pe umeri, care se varsa inspre radacina gatului atunci cand ridica, cu bratele, tava de langa pat. ma gandesc ca poate si ei sunt disperati si mi'i inchipui punand la cale un exod. gandul pistruilor alergand de pe lilly brown ma face sa pufnesc in ras. dar nu pierd ocazia sa'mi verific ipoteza de cate ori o vad. pistruii sunt si astazi la locul lor. poate maine vor avea mai mult curaj si vor parasi pielea albicioasa. poate vor fugi intr'o piele de caine, departe, spre locuri noi.
s'a intamplat ca in evadarile mele la ocean, sa vad din departare cateva siluete iesite la plimbare pe aleile parcului si ma intreb daca nu cumva am ramas singura si aici. eu si vocea pitigaiata a lui mrs. lilly brown care razbeste prin pereti, seara de seara, falsand:

"Want to buy some illusions,
Slightly used, second hand?
They were lovely illusions,
Reaching high, built on sand.
They had a touch of paradise,
A spell you can't explain:
For in this crazy paradise,
You are in love with pain.
Want to buy some illusions,
Slightly used, just like new?
Such romantic illusions -
And they're all about you.
I sell them all for a penny,
They make pretty souvenirs.
Take my lovely illusions -
Some for laughs, some for tears*"

intregul loc e creepy. seamana cu matusa complet senila a contelui care se imbraca in crinoline si'si studiaza oaspetii invitati la cina, priuntr'un binoclu de teatru cu lentile verzui. singurul meu contact cu lumea sunt scrisorile primite de la Oscar care s'a mutat de 6 luni la Bucuresti. "firescul e urmat de grotesc, draga mea sophie."
ca simpla variatiune, trag obloanele si ma strecor afara, direct prin perete. e ora la care in piata de peste, pescarii diseca pe tarabele lor, galeti intregi de oysters. "extazul e-o iluzie suprema, dragul meu oscar."
suprematia dupa-amiezelor mele sta cruda, insirata pe bucati de gheata sfarmata, expusa desantat cu carnea molateca si galbui-albicioasa agatata inca de scoica si costa fix 5$ x 3 pcs., un varf de sare, piper aromat si zeama de la o lamaie intreaga.

(va urma)

din monologurile negre marca sophie gramma

__________________________________________
* marlene dietrich - illusions

oglinda e numai pentru pisici

"trezeste'te."
"..."
"trezeste'teeeeeeee...!"
"brrr... a rasarit ziua?"
"nope. a cazut noaptea senina si sobra. miroase a cald si'a rasina mocnind."
"si de ce stai pe intuneric??"
"m'ascund in umbra noptii, printre copaci si stele."
"esti fericit?"
"sunt viu."

Prolog

cand se trezi asurzit de tipetele miilor de pescarusi, norii se departasera dezlantuiti, descarcand fulgere si grabindu'se catre apus ca barbarii spre betia de dupa victorie. cochilii de scoici adunate'n gramezi negre de jumatati de metru zaceau scuipate pe plaja pustie, ciuruite, stirbe, dezgolite de carne. festinul calailor inaripati era pe terminate. peretii albi, stancosi si abrupti, luau in piept, icnind, talazurile inversunate. oceanul dizolva in spuma de la mal, trupul imaginar al fetei nascute din valuri. iar si iar. halucinase? se ridica gol si infrigurat din baltoaca sarata si statuta in care zacuse. dare de nisip i se lipisera de trupul pitic si firisoare de alge verzi ii atarnau din barbia roscovana si tepoasa si din ghiocul intim al barbatiei balabanindu'se caraghios care incotro. pentru o clipa se imagina in copilarie, pe dealurile inverzite ale irlandei, alergand liber dupa fluturi prin campul de flori salbatice de toate culorile si cantand cat il tinea gura:
Whack for the to-ra dance to your partner
round the floor your trotters shake
Isn't it the truth I tell you?
Lots of fun at Finnegan's Wake*
saracia in care traise, persecutia tatalui sau amagit de betie si batjocura fratilor mai mari pe seama inaltimii sale il gonisera de'acasa pe la 11 ani. fugise cu un vas de pescari si mai apoi isi croise drum, spetindu'se din greu pe'un pescador oceanic, pana in america. pana pe la 14 ani muncise ca hamal, carand peshte cu gheaba lui mica si imbogatindu'i pe speculantii din port. intr'o buna zi se lua la bataie cu'o gasca rivala si numai 'Mnealui il scapa printr'o minune rostogolindu'l pana la picioarele lui W.J.L.* mai mult mort decat viu, plin de sange, cu capul spart si'un ochi aproape zvacnindu'i afara din orbite. soarta hotarase altfel pentru el. n'avea sa duhneasca toata viata a peste, cheltuindu'si cei 50 de centi castigati pe saptamana prin carciumile zoioase dintre docuri, sfarsind imbibat de alcool si fara lumanare, ca tatal sau.
cu mama sa era o alta poveste. mai intotdeauna, cand se gandea la ea, lacrima.
"esti un copil al timpului tau contrariat de viata" auzi in spatele sau, printre rasete. se intoarse aproape manios scrutand plaja pustie si'atunci il zari. Intaiul Copil alerga in cercuri fugarind cu chiote stridente o minge flescaita impungand'o cu varful unui bat ascutit. "supune'te vikingule! esti incoltit. eu sunt stapanul lumilor." urechile incepura sa'i tiuie ciudat. ramase pironit, neincrezator, privind la mogaldeata blonda, cu parul lung si carliontat, aparuta de nicaieri.
Intaiul Copil se apropie scrutator, razand.
"-tu esti poseidon, stapanul Oceanului si'al Marilor?", il intreba iscodindu'l cu ochii lui mari si albastri. aveau aproape aceeasi inaltime.
"-nu esti ca n'ai trident", conchise vesel copilul. "esti un viking? un pitic de circ? ai naufragiat? cum te cheama? de unde esti?"
"-Orsad" se auzi bolborosind. "de unde sunt? sunt din copilaria mea. sunt din copilaria mea ca dintr'o tara"*. avea o voce sparta, aproape soptita. scuipa indarat resturile de nisip si de scoici pe care le simtea scrasnind intre dinti. in copilarie visa sa colinde Oceanul la bordul unui vas de pirati si sa caute comorile despre care strabunii ii povesteau ca s'ar afla pe insule parasite netrecute pe niciuna dintre hartile de azi. legendele copilariei il bantuiau chiar si acum, la maturitate. se trezise de multe ori cu gandul de'a se imbarca din nou, intr'un port strain si de'a pleca asa aiurea, pierzandu'si urma prin lume, dar nu se indurase niciodata sa'l paraseasca pe W.J.L., binefacatorul sau, iar acum, trebuia sa'i poarte de grija lui Nol care parea depasit de situatie.
scuipa din nou, incercand sa scape de tot nisipul pe care'l simtea inca in gura.
copilul rase si incepu sa se invarta alergand in jurul lui intonand in gibberish*. i se paru ca arunca asupra sa un spell*.
"-opreste'te", tipa Orsad. "ce vrei?".
"n'ai teama. calatoria ta inca nu s'a sfarsit dar ia aminte si nu te irosi. esti un viking de treaba", ii raspunse copilul in timp ce continua sa alerge in jurul lui, inchinzandu'l intr'un cerc pe care aproape ca'l simtea, lipindu'i'se de trupul gol si taindu'i respiratia. apoi brusc, copilul se indeparta in fuga razand, fugarind cu sulita lui imaginara spre celalalt capat al plajei parasite mingea dezumflata. Orsad se simti epuizat pentru prima data de cand se trezise. in spatele lui, departe de plaja bantuita de resturi de pesti morti si alge intrate'n putrefactie, se afla lumea careia'i intorsese spatele intr'o pauza de'o clipa si la care trebuia sa se intoarca.

(va urma)
_______________________________________________________________
*irish ballad - Finnegan's Wake
*pasaj din Antoine de Saint-Exupery
*William J. Lanfield, intemeietorul Lanfield Publishing House.
*mumbo jumbo, cuvinte fara nicio noima, de neinteles.
*spell, blestem

presupun ca e un defect sa te dezlantui fara nici cea mai mica motivatie si sa faci un mare "fas" scapand din vedere argumente plauzibile, anuland introducerea fireasca si morocanoasa a primei cafele a zilei, cea de dimineata, insotita de feliuta de paine prajita, lingurita cu miere zaharisita si firescul buna dimineata. e aproape grotesc sa'mi inchipui cum sunete venite de nicaieri se arunca in capcane inalte si haulesc ascutit upercuturi care'mi gauresc aleator teasta si'asa zdrobita de senzatiile lichide din seara precedenta prelungindu'se'n'tr'un sarcasm universal al dansului prin care 'Mnealui, care locuieste Sus si joaca bile vara la fiecare rasarit aproape de timpanele mele, imi leaga lanturi de picioare la ore matinale si'mi pocneste cu zgomot balonul de sapun in care se strecurase iluzia unei dimineti tihnite.
in sensul asta natura e plina de defecte si nu tine seama de momentele in care un chef e in toi sau in care un joc de vara e doar un joc de vara pe nisipul fierbinte muscat indecent de valuri dubioase care inainte sa crape lovindu'se sinucigas de stanci, aduc la mal, verdeturi urat mirositoare.
totul se rastoarna cu'o privire piezisa asmutita amenintator catre scrasnetul lanturilor argintii care coboara siroind din cerul turbat ca o mantie greoaie de zale imbracand un razboinic urias imaginar si biciuind de'odata 3 hoarde invizibile. vazduhul devine din senin c'un plescait asurzitor o capcana din care viata tuseste scuipand varfuri de lance peste tot pamantul.
primul copil chiuie in tot vacarmul rasaritului ridicand triumfator prima lui lance daruita vreodata de un Tata razboinic dar indulgent si'o infige c'un chiot intr'o minge flescaita si rasuflata, parasita pe plaja.
e momentul de cumpana in care acum ori niciodata ma bantuie acut si'ar trebui sa schitez cu disperare un gest si sa ma rup de potopul pamantesc care risca sa-mi ciuruiasca trupul ud si bantuit. sunt tintuita la cheremul pamantului de catralioane de nano particule si ploaie calculandu'mi vital sansele. trosnesc ca o vietate efemera inconjurata de demoni lichizi cu gaturi subtiri, albastre, rosii si verzi in timp ce orizontul clipeste des dintr'un ochi de ciclop. trebuie sa existe un sfarsit pentru toate. asadar sa revenim la inceput dar nu la inceputul primordial. facerea a fost. fie a coincis cu cele sapte zile fie cu momentul de pubertate al unei naturi in calduri care ridiculizata de suratele ei s'a hotarat sa devina doar una, s'a dat de trei ori peste cap si'a reinventat lumea asa cum o stim azi: doar fum si dorinti.

(din monologurile negre marca Sophie Gramma)

povestea gratiilor care plang din senin

in timp ce rontaie acadele curcubeiate.
E Va.Canta! si din mare ies trambuline in coada de peste.
plonjez oricum.
acum, pentru mai tarziu.

pi/2

aproape de neiertat: ratez si goldfrapp ! huo @ myself.

TIFF

incepe TIFF 2008 la CLUJ

care ajungeti nu ratati maine seara pelicula "shine a light" a lui martin scorsese cu și despre legendara trupă Rolling Stones care va fi proiectata in premiera la cinema-ul drive-in din parcarea iulius mall cluj.

C.I.D

C.I.D

metamorfozele nu dor

nu stiu daca vreau sa ma asum. in configuratia ideilor, aripile cresc impare laolalta cu multe x'uri si euri. si toate se bifurca pe undeva, crucial. exista la capatul vointei un spatiu de delir in care scrijelesc, c'un spin, lozinci defaimatoare. dedede.

***

"cum ai ajuns aici?" "am mers." "ce'ti amintesti?""nimic. pamantul e populat de necunoscuti." "e musai sa'ti amintesti ceva. altfel nu se poate. du-te si vino iar. si-ncearca, de data asta, sa ramai viu."

***

aici e visul. dincolo realitatea. sau cum era?

pauza de filmare

...

nina zaharina - partea intai

"nu exista minuni. nu trebuie sa stai sa astepti sa se intample ci sa faci sa se intample. inchipuie-ti lucrurile pe care vrei sa le faci in cele mai mici detalii si actioneaza cu mintea. visualize the success. "...
nina zaharina rivalizeaza c'un veritabil daily motivator. c'un pastor care predica la televizor. ma uit la tinuta ei de "doamna cu voaleta" si ma intreb care'o fi fost rata sinuciderilor in era belle epoque si mai ales daca pe vremea aia existau cersetori? surad si aprob dar deja n-o mai aud. cuvintele pe care mi le spune se insiruie intr-un murmur continuu si monoton. noroc ca are o voce placuta. nu stiu exact cine este nina zaharina. sau cand si de unde a aparut. pare a fi dintotdeauna parte din pleiada chic en vogue a urbei. are o fundatie si participa la mai toate evenimentele mondene ale elitei financiare. prin urbe se zvoneste ca ar fi fost maritata c'un englezoi bogat si cu oaresce titlu nobil dar nimeni nu stie exact. eu suspectez ca face parte dintr'o loja masonica feminina.
ii ghicesc prin manusi, unghiile perfect despielitate si date cu cel mai tipator lac sangeriu. face lucrurile, chiar si pe cele mai neinsemnate, cu atata fast de parca n'ar fi la un casual lunch ci ar lua cina cu regina marii britanii. which i'm not. not at all.
aproape ca ma pufneste rasul cand ma gandesc ca doamna asta spilcuita din fata mea are asa o porecla: nina zaharina. ma uit si ma mir cum isi toarna zahar brun in cafea. "deci nici vorba de indulcitor", reflectez. e aici in fata mea, intr-o rochie verde praz si palarie alba cu buline. in timp ce m'arat preocupata de subiect, mintea mea baleteaza si face spagatu.
sunt intr'un camp cu iarba inalta pana la brau si papadii gigante, cu ochii pironiti in cerul decolorat de nori.
"- filmam?"
- "shhh ... asculta linistea. e numai vantul aici. si greierii. nimic nu masoara timpul. natura nu traieste cu ochii pe ceas. zilele nu mai au nume ci doar anotimpuri... vesnicia e generoasa cu pustiul. aici singuratatea iti ingaduie sa fii fericit."
"intelegi?", ma intreaba ea
"poftim?"
ma smulg brutal din campul cu iarba fosnitoare si revin la subiect.
"totul se reduce la concept si idee", continua nina. "poti sari anumite etape, dar the tricky part e rezultatul. castigi sau esuezi lamentabil."

(din monologurile negre marca sophie gramma)

& more ...

1.Festivalul Filmului European 8-18 mai

2.Workshopul de film Let’s Go Digital!

42 nd street

urmeaza intamplarea cu nina zaharina. care n'are nicio legatura cu strada 42.

("They call it 42nd Street because you're not safe if you spend more than forty seconds on it.)

a-Non-y-mo-Us

"For most of history, Anonymous was a woman." Virginia Woolf (1882-1941)

scurt metraje - shorts

In seara asta (joi, 24 aprilie, de la ora 21:00), in clubul bucurestean Fabrica (str. 11 Iunie nr. 50) se lanseaza oficial Future Shorts. mai multe despre eveniment -----> aici

exista scapare din fortareata fricii. din orice glas pe care'l culci linistit in tine si care mai apoi te insfaca tiptil, cu'o zvarcolire de urlet. Sophie stia cel mai bine asta. statea nemiscata, in fata tabloului albastru in care pictorul, inchisese cu secole in urma, intr-o panica a mortii, o multime de toate varstele. fizionomii desirate de femei, copii si barbati, cu guri latite si ochii albi, isi contorsionau trupurile goale, scheletice, in posturi diferite. se razvrateau cu gurile deschise, indreptate catre un cer lipsa, asteptand parca binecuvantarea suprema, in acea ultima secunda a existentei. gestul de seductie pe care autorul il reusise, statea tocmai in mutenia acelor guri aproape demonice din care te asteptai din moment in moment sa izbucneasca urlete. dar strigatul ramanea mut de secole, incremenit perpetuu in uleiul albastru la fel ca Tipatul, de mai tarziu, a lui Munch*.
in cele cateva saptamani pe care le petrecea la NY in fiecare an, Sophie se lasa prada unui dezmat artistic. dupa plicticoasele intalniri cu editorii, se refugia fie in metropolitan museum, fie prin galeriile unor prieteni sau pur si simplu se abandona in plimbari lungi prin central park sau pe broadway blvd, vanand bilete la spectacole care jucau de zeci de ani cu casa inchisa.
astazi exista in ea o nerabdare pe care cu greu si'o putea controla. se simtea boicotata pe dinlauntru de mici spasme care parca ii transformasera stomacul in teren de joaca si se harjoneau si'si dadeau neincetat ghionturi. aproape ca avea emotii.
isi privi ceasul barbatesc, de Cartier, pe care'l primise de la Max, dupa succesul publicarii romanului adolescentei sinucigase collette colburn. intotdeauna ii placusera ceasurile mari, barbatesti, mai ales cele dreptunghiulare, cu bratara metalica argintie si cu orele reprezentate de cifre romane. nu suporta ceasurile fine de dama. o femeie frumoasa, eleganta, la care descoperea mici insemne catalogate drept masculine, ca odinioara pantalonii lui aurore dupin* sau pipa virginiei woolf, i se parea cu atat mai sexy si cu clasa.
limbile Cartier-ului ajunsesera abia la amiaza. o amiaza mohorata, cenusie si apasatoare. hotara ca mai avea timp. ajunsa la raspantia celor 3 alei din strawberry fields* iesi din central park at West 72nd Street. coti pe langa parc si se avanta inspre Harlem. aproape la toate casele pe langa care trecea, pe trepte, se afla cineva. fie gasti de tineri discutand intr'un slang din care nu deslusea o iota, fie varstnici cu parul alb, fumand absenti si privind intr'un gol necunoscut, fie tinere mame, chiar foarte tinere, socializand in timp ce'si leganau odraslele. observa ca unele dintre ele aveau din nou, pantecul rotunjit. se opri dupa cateva blocks luata prin surprindere de vacarmul ambulantelor sau masinilor de politie, pe care le auzea continuu undeva pe strazile din apropiere. nu putea fi sigura exact ce fel de sirene erau si abia atunci realiza ca ramasese singura caucaziana de pe strazi. inaintase suficient, singura, prin Harlem, asa ca facu cale intoarsa. cand ajunse in dreptul caldirii Dakota* se hotara sa intre si ceru sa vada a room with a view**. concierge-ul ii paru destul de amabil pentru un new-yorkez si spre surprinderea ei se oferi sa'i prezinte un apartament vacant. urcara cu liftul cu zabrele metalice pana la etajul al 6'lea. coridorul, cu podeaua incrustata cu filigrane argintate, era acoperit cu lambriuri din lemn de cires si mirosea a ceara proaspata si'a mere verzi.
figuri ale celebrilor chiriasi care locuisera aici erau expuse pe pereti intr'o colectie de portrete. Pe langa John Lennon si Yoko Ono, pe care'i vazuse in lobby, Sophie le recunoscu pe Lauren Bacall si Judy Garland, iar mai in capatul coridorului ii zari pe Nureyev si Leonard Bernstein*. cladirea era un amestec intre arhitectura nord germana renascentista, la exterior si designul frantuzesc de interior care bantuise new york-ul prin anii 1870. apartamentul 618 avea camera de zi si master bedroom-ul, indreptate, ca majoritatea aprtamentelor din cladire, inspre parc. privelistea era uluitoare, serena, ca gradinile paradisului, gandi. bucataria si alte incaperi auxiliare dadeau in curtea interioara, printre scari si tot soiul de cotloane. mecanismul automat prin care mancarea era trimisa in camere, era inca functional si strabatea molcom, prin pereti, ca o bataie de inima.
din spatele ferestrelor, Sophie privea peste central park, departe, hat, in urma cu peste o suta de ani.

(va urma)

_______________________________________
*strawberry fields memorial is a 2.5 acre landscaped section in New York's Central Park that is dedicated to the memory of musician John Lennon, and named after the Lennon/McCartney song "Strawberry Fields Forever".
* aurore dupin alias george sand
**a room with a view: o camera cu vedere/perspectiva.

high above. the way is so free...

Shuffled me

leapsa de la chrysallidis

1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates
to the questions

Shuffle it is. Here it goes:

1. How are you feeling today?

Fists of Fury - Ben Human: ups, io's chiar calma si'nsorita azi. or sti urechile mele mai bine? neah.

2.Will you get far in life?

Random / The Pleasure Principle - Gary Numan: hmmm ... indeed.

3. How do your friends see you?

Waste of Space / You see colours - Delays: honey, i love ya.

Like a millionaire, but with nothing to spare,
All this time on my hands doesn’t go anywhere,
But before you think to cry, I know that…

It’s not right, that your there, with your love, going spare,
You’re like a waste of space in an empty room,
Just hoping, somebody gets to you soon,

(The way you) run around is not so clever,
I warn you, honey I love you,

With a heart full of song, I will drive you away,
This I’ve known all along but I don’t think I’d blame,
You for passing on…

It’s not right, that you care so much more, than I care,
I’m just a waste of space, and I rarely move,
Here’s hoping, somebody gets to me soon,

The way you run around is not so clever,
I warn you honey, I love you

Centre stage is yours to take,
If you can lose this waste of space,

4.Will you get married?

Catch / Galore - The Cure: haha. catch me not.

Yes I know who you remind me of
A girl I think I used to know
Yes I'd see her when the day got colder
On those days when it felt like snow

You know I even think that she stared like you
She used to just stand there and stare
And roll her eyes right up to heaven
And make like I just wasn't there

And she used to fall down a lot
That girl was always falling
Again and again
And I used to sometimes try to catch her
But I never even caught her name

And sometimes we would spend the night
Just rolling about on a floor
And I remember
Even though it felt soft at the time
I always used to wake up sore

You know I even think that she smiled like you
She used to just stand there and smile
And her eyes would go all sort of far away
And stay like that for quite a while

And I remember she used to fall down a lot
That girl was always falling
Again and again
And I used to sometimes try to catch her
But I never even caught her name

Yes I sometimes even tried to catch her
But I never even caught her name

5.What is your best friend’s theme?

Nu-mi cere sa cant - Aura Urziceanu: LOL, funny leapsa as it goes.

6. What is the story of your life?

Bengali In Platforms/ Viva Hate - Morrissey: peace & spread the love generation.

No no no
he does not want to depress you
oh no no no no no
he only wants to impress you
Bengali in platform
she only wants to embrace your culture
and to be your friend forever
Bengali, Bengali
oh shelve your Western plans
and understand that life is hard enough when you belong here
A silver-studded rim that glistens
and an ankle-star that...blinds me
a lemon sole so very high
which only reminds me, to tell you
so I break the news gently
I break the news to you gently
"Shelve your plans"
Bengali, Bengali
its the touchy march of time
that blinds you
don't blame me
don't hate me
just because I'm the one to tell you
that life is hard enough when you belong here
life is hard enough when you belong here
shelve your western plans
life is hard enough when you belong here

7. What was high school like?

Seaside / Inside In Inside Out - The Kooks: Seaside at 17'een, Send me back in!

Do you want to go to the seaside?
I'm not trying to say that everybody wants to go
I fell in love at the seaside
I handled my charm with time and slight of hand

Do you want to go to the seaside?
I'm not trying to say that everybody wants to go
I fell in love at the seaside
She handled her charm with time and slight of hand, and oh

But I'm just trying to love you
In any kind of way
But I find it hard to love you girl
When you're far away
Away

Do you want to go to the seaside?
I'm not trying to say that everybody wants to go
But I fell in love on the seaside
On the seaside
In the seaside

8. How can you get ahead in life?

Shred A / Feminist Sweepstakes - Le Tigre: misandra, deh...

You by my side get no reply to clarify you
You just know, yr wasting my time yr wasting my time
There goes a good gone bye right on time (i'm) ready come try
And clip this fire now baby I won't show you nothing don't want to
I just know who you are a waste of my time a waste of my time...
It's all so precious
You just throw it away...
You, yr not good enough for me to even despise
You wasted my time you wasted my time
Said behead said say correct shred project "A" confine lay on pain
I laid yr pain lay on pain got a thing for wasting my time wasting my time...
It's all so precious you just throw it away...

9. What is the best thing about your friends?

Skyliner / Audio Astronomy - Her Space Holiday

We're sorry but the artist has decided not to disclose the lyrics for this song.

10. What is in store for this weekend?

Sunlight Makes Me Paranoid - Elefant - not true! it helps. still breathing... tonight' night losers & taraful de la mirsa, clubul taranului la muzeul taranului roman, ora 21:00. tomorrow, we'll see tomorrow.

The sunlight's making me feel paranoid
I look outside and see the world at war
The people walk to work like they're alone
I sit in silence staring at the phone

And it helps me breathe, And it helps me see

I cover up my eyes to block the light
I cover up my eyes and try to fight, the fall

And it helps, When I come down, And it helps

The sunlight's making me feel paranoid
I look outside and see the world at war
The people laugh and play like they're alone
They're watching us while we sleep in our homes
I never, I never meant to shut you out
All I know and all I need is you
I never, I never meant to cause alarm
All I know and all I need and all I got is gonna bleed

It helps, when I come down, It helps, when I come down

It helps me breathe, When I come down

11. What song describes you?

Track 01 (???) 11 of 4778. latino rythm? no (f)way! jazzyline? papadithewai-favafleidibapfadei? ufff, nu'mi mai bag in iPod tracks-uri un-named, ca uite ce patz'!

12. To describe your grandparents?

Satellite - Tv On The Radio : uf mami. uf tati. where Art u'? i'm waiting for a signal or a sound...

Your voice was a satellite spinning next to me
Now I can't hear
Over the radio, someone said a satellite just went down into the sea
So I go
I fathom leagues
I am the undertow
I wait peacefully
Now I'm waiting for a signal or a sound
Where can you be found now, my love?
Where can you be?
Waiting for a signal or a sound

13. How is your life going?

Sister - She Wants Revenge

She smelled like 2am
Took him back to her place
Where all the saints adorn the walls
Delivering her from grace
He knew he should leave
That this could only turn cold
She was a bad bad girl
So he told her so
Under the shadows of doubt
He had the whisper of lust
He said no touching tonight
She closed her eyes in his trust
She said tuck me in
He knew his judgement was sound
Still he pulled back the sheets
And said you better lie down cause the angels are watching
She closed her eyes and said quit the talking
You can hurt me do whatever you like
Her every word was in italics
As it would fall from her lips
The walls made of broken promises
He hoped this wouldn't be his
She said tell me what to do
He knew right then he was done
Feeling lonely and confused
He said you better lie down cause the angels are watching
She closed her eyes and said quit the talking
You can hurt me do whatever you like
So he said shut your mouth girl the angels are listening

You better lie down cause the angels are watching
She closed her eyes and said quit the talking
You can hurt me do whatever you like
She crossed herself now the moments are missing
You can hurt me do whatever you like

Glancing through the curtains
Questions on her tongue
She spoke in third person
And he had seen every one
Awkward and admitted
Said shut the door when you go
Perhaps he should have reconsidered (oh no)
When he said you better lie down cause the angels are watching
She closed her eyes and said quit the talking
You can hurt me do whatever you like
So he said shut your mouth girl the angels are listening

She crossed herself now the moments are missing
You can hurt me do whatever you like

14. What song will they play at your funeral?

Brandy Alexander / A Hundred Miles Off - The Walkmen

Finally close the door
you'd left open wide
locked it for me inside
lay me down
count me out

watch out it's on you
there's worse ways to see it baby
set a fire and watch it burnin'
come here sit next to me
I'll tell you about a dream

i'm looking out on the world
I see it through your eyes
burn you down
bury you

i tried to see it plain
there's worse ways of getting here
you don't hear me complainin'
i'll tell you of every dream
i'm holding for you and me

look out now it's all new
those colors are fading
outside the wind is howlin'
stop talkin', listen to me
I'll tell you of every dream

15. How does the world see you?

Track 08 (15 of 4778not again!) - Chicks on Speed - later edit: i wanna be a dj baby, 46 seconds.

16. Will you have a happy life?

Minus Two / Broadcast - Pendulum: HaHa sound. dizarmonii in zig-zag.

17. Do people secretly lust after you?

Girl That Speaks No Words / Infadels - We Are Not The Infadels: definitely we are not.
are we?:)

Girl who speaks no words
Got me living in her dream
Got me living in her dream
with my feet turned out

Eyes that speak no hurt
And they never seem to swerve
And they never seem to swerve
Looking through me now

Lease me on the dream
Girl, release me on the dream
And release me on the dream
Of a free stair ride

Falling at the seams
At the, falling at the seams
Got me falling for your dreams
Of a freaksters tide

Lines are in the sand
Got me grabbing at her hand
Take me with you (x3)

Walk me to your door
Get me walking to your door
Get me flying through
your floor
With a motion sound

Falling at the seams
Got me grabbing on her jeans
Gets me grabbing on her jeans
Shoots me skyward bound

Notes are on the rise
And they never spell demise
And they're always on the rise
In her perfect size

Clever not to swerve
As she takes me to her curve
Something music never heard
By my listening eye

Ship is off the land
Got me grabbing at her hand
Take me with you (x4)

Ears up on her knees
Got my ears upon her knees
Got my tears up in her trees
Slowly falling down

Looming on the rise
Got my human on the rise
Meet my human on the rise
Passed my robot house

Arms are up so fine
Get her arms are open wide
Got them arms are up so wide
On a ridgeback light

Bleep me to time end
But don't speak me
through her lens
And now sweeps me
through her fence
By a ghost town eye

Been falling at the seams
Now she's grabbing at my jeans
Take me with you
I've been falling at the seams
Now she's grabbing at my jeans
Take me with you (x4)

18. How can I make myself happy?

Unnecessary / Attention - Gus Gus

You change the tides
In the sea to me
You make the moon
Unnecessary to me
Unneccessary
Unneccesary
Unneccesary
Unneccesary
Unneccesary
To me, to me
Unneccesary

19. What should you do with your life?

Better Versio Of Me / Extraordinary Machine - Fiona Apple

The nickel dropped
When I was on
My way beyond
The Rubicon
What did I do

And of the games that I can handle
None are ones worth the candle
What can I do

I'm a frightened, fickle person
Fighting, cryin', kickin', cursin'
What should I do

Oooh, after all the folderol,
And hauling over coals stops
What will I do

Can't take a good day without a bad one
Don't feel just to smile until I've had one
Where did I learn

I make a fuss about a little thing
The rhyme is losing to the riddling
Where's the turn

I don't want a home, I'd ruin that
Home is where my habits have a habitat
Why give it a turn

Oh, after all the folderol
And hauling over coals stops
What did I learn

I am likely to miss the main event
If I stop to cry or complain again
So I will keep a deliberate pace
Let the damned breeze dry my face

Oh, mister, wait until you see
What I'm gonna be

I've got a plan, a demand and it just began
And if you're right, you'll agree

Here's coming a better version of me
Here it comes a better version of me
Here it comes a better version of me

Si N'am Trisat.

Leapsa merge mai dep_Arte. Inspiratia cui o vrea (?)

si un bonus: peretii de azi noapte. ce taran e in clubul tau! it rocks!

(pictures: courtesy of irina's new phone & peretilor din clubul taranului. merci irina! merci taranule!)

a mai urmat dupa terminarea Lepsei:

3rd Planet / The Moon & Antarctica - Modest Mouse

" The universe is shaped exactly like the earth if you go straight long enough you'll end up where you were"

A Dark Design - MEW- and the grass handed kites ...

- THE END -

soarele'si facea loc la orizont furisandu'se afara din cocoasa noptii, rosu si indecent, ca dupa un dezmat amoros. dupa 8 ore cu trenul, sophie gramma se trezi in gara centrala din new york luata cu asalt de multimile intamplatoare. i'ar fi placut sa fie un obiect detasabil, o umbrela, sa se poata strecura pe deasupra labirintului de capete. avea senzatia ca peronul, luat in picioare de hoardele dezlantuite, se misca rapid ca banda de cauciuc de pe treadmill. isi cauta cu disperare iesirea din convulsia stranie a conglomeratului uman ce'i starnise instant senzatia de vertigo. intr'un echilibru precar aproape ca sari peste omuletul care'i rasarise printre genunchi de niciunde si se arunca in yellow cab'ul care stationa in fata garii directionandu'l spre hotel.
Orsad se uita buimac in urma siluetei care era gata gata sa'l striveasca si nu realiza exact ce se intamplase. se trezi, cu bagajele in strada urmarind taxi-ul demarand in tromba. mamzela de adineaori, aproape sarind peste el, aterizase direct pe bancheta din spatele taxiului pe care el, il agatase cu atata truda. injura lumpetenta new-yorkeza de toti sfintii si se aseza descumpanit peste valizele imensoide. new york-ul ii era ostil inca o data. umanitatea se transformase demult, in opinia sa, intr-o bestie colectiva, carnivora si marsava. era extrem de convins ca'n agresivitatea fiecarei zile, indivizi intregi dispareau fara urma, consumati de monstrul invizibil numit, Graba.

***

Sophie se plimba detasat prin lobby-ul hotelului Waldorf Astoria. fastuosul imobil avea fatada in reparatie de mai multi ani dar era inca functional. se asteptase la o camera mai luxoasa si mult mai mare, dupa renumele hotelului de pe park ave, din midtown Manhattan. dupa ce epuizase de inspectat camera minuscula, acoperita cu un tapet kitchos, in dungi bleu si maron, se hotarase sa coboare la micul dejun. cand Orsad o zari, zabovea in fata vitrinei in care erau expuse cateva ciorne ale lui Hemingway pe care se odihneau vesnic o pereche de ochelari de citit, rotunzi, cu rame metalice aurite. aranjamentul o fascina. parea atat de real si lasa impresia ca H. avea sa se intoarca din moment in moment sa'si puna ochelarii pe nas si sa se'apuce de scris fara sa se mai opreasca niciodata. aproape ca'l putea auzi, soptindu'i: "Madame, all stories, if continued far enough, end in death, and he is no true-story teller who would keep that from you."
madame...madame. Sophie deschise ochii si privi peste umar in spatele ei. madame, madame. aiura inca? auzea clar vocea, strigand'o dar in spatele ei nu era nimeni. se intoarse brusc si abia atunci il zari pe omuletul din gara, incruntat, tragand-o de maneca si adresandu'i'se aproape brutal[...]

(va urma)

coc castane. revin dupa.

International Film Festival - Bucharest, April 2008

B-EST 14-20 Aprilie 2008

a doua parte

Orsad e caraghios in costumul lui negru, minuscul, cu pantofii lacuiti si manusile albe. de obicei e calm. astazi se'agita ca stramosii lui, spiridusii din adancuri. in alte zile, arata infricosator, ca un viking in miniatura, cu barba roscovana crescuta in forma de tepi si parul tuns periuta. in lumea celor mici el e bau-bau. in lumea celor mari e jumatatea neterminata care'ti trezeste repulsie. in orice lume te'ai afla, nu ti'l doresti in preajma. astazi insa, pare un omulet caraghios. in hainele lui sobre, organizand cu gesturi precise cortegiul funerar, are alura oricarui om invins. cu fata schimonosita, galbena pal, pare mai degraba propria copie de ceara, tocmai buna de expus in muzeu' madamei tussaud in alaiul albei-ca-zapada. el fiind inexistentul al optulea.
l'am urmarit pitindu'se de cateva ori, in coltul camerei, hohotind. timpul ultimelor zile a trecut peste el, transformandu'l intr'o fantoma vie. am senzatia ca doar eu il vad din fotoliul in care zac, rastignit de azi dimineata, c'un pahar in mana. ei da, am hotarat sa ma fac zob si azi. sunt un mogul cu temperament. un burlac convins si'un bastan fara capatai. traiesc in cercul mincinosilor*. aceasta distorsiune in perceperea lumii o datorez adn'ului meu privilegiat.
babacu' mi-a lasat un imperiu si exact de ziua mea, alaltaieri dimineata, la 8:45 fix, s'a hotarat sa moara.
am devenit important. sunt unicul mostenitor, steril, al Lanfield Publishing House. nu po' sa zic ca ma bucur. sa facem cunostinta deci. sunt Nol Lanfield si abia am implinit 30 de ani. traiesc in risipa si huzur, gratie celui ce-a fost William J. Lanfield, intemeietorul Lanfield Publishing House, tatal meu, la a carui inmormantare asistati.
"ce pierdere inegalabila, ce om!". "ce stralucire de lichele aveti in ochi, panareilor".
habar n'am cine's toti sobrii astia care se perinda in jurul catafalcului si-mi strang mana. pana astazi n'am facut parte din viata tatalui meu decat de doua ori pe an: de ziua mea si de Craciun. si'atunci doar cat sa'mi mareasca renta. mi-e mult mai familiar sa'l numesc dl. William J. Lanfield asa cum i se adresau toti ceilalti.
de la moartea mamei, am inceput sa'l vad din ce in ce mai putin. aveam 9 ani pe'atunci si daca stau sa ma gandesc, cele mai vii amintiri le am tot de la inmormantare. trecutul meu e presarat cu morti.
Orsad, cocotat pe'un scaun cu tapiseria inflorata, fixeaza capacul sicriului. are ochii injectati gata sa-i sara din orbite. i'a gonit pe toti panareii. am ramas doar noi. reusesc sa ma misc fara sa ma clatin din fotoliul in care am zacut pana acum. creierul meu n'a procesat nici un gram de alcool. mai are inca timp. dupa o sticla de william lawson's ma simt ca si cum as fi baut toata dimineata limonada. il las pe william, cel de sticla, si'l urmez pe celalalt william catre punctul terminus.
4 straini cara sicriul pana la masina si de la masina la groapa. asa a vrut el. sa fim doar noi doi si preotul. mormantul scobit in coasta pamantului, pare o imensa creatura gravida care tocmai a avortat pentru a se reumple la loc si'a reface un mit biblic. pe Orsad l'au parasit puterile vikinge si zace stramb, incolacit de'a curmezisul pe mormantul proaspat, plangand ca un copil.
ma uit in cel mai inalt punct al cerului. de sus nu ma priveste nimeni inapoi.

(va urma)


___________________________________
*referire la Cercul Mincinosilor - J.C. Carriere

cautari directionate aici

Prikaži sliku u izvornoj veličini. Slika bi mogla biti umanjenog prikaza i zaštićena autorskim pravom.
Ispod je slika u njezinom izvornom kontekstu na stranici (n'am injurat io)

propozitii cu cuvintele listen to music si wash fa clothes in engleza
supa trupa gonna like the fine min early like the sun
monologuri fete
cel mai transit film pe care l-am vazut
EXIT Ursul
zarzavat pentru ianna (ianna va fi curand un personaj.merci de idee)
viata moderna a Bucurestiului
filme scurte sexi
filmul complete kicking pagina de start (alive & kicking bine merci)
virtual pet WHALE
تسجيل الدخول [ ترجم هذه الصفحة ]
"i am kloot" blog rar monsters (mai rar asa, d'accord)
Lihat dalam ukuran sebenarnya. Berikut adalah gambar dalam konteks aslinya pada halaman
www.barbie a facu sex.ro
youtube nebunii din sag cu motocicletele
filme caraghioase pisici agatate pe pereti
picasso's grafic (pi casa bre)
zoofilie sex cu animale (ola asta'i penala)
uscarea maltului (io cu berea, baba cu mitraliera)
referate duritatea apei
detoate
cum se reproduce copilu (care? copilu'minune? be specific pls)
rita muresan sexy
primavara (da, a venit)
| سِجل بحث الويب | حسابي | تسجيل الخروج النتائج من 1 إلى 9 من 9 عن operatia judi ale coapse. ( الوقت المستغرق 0.24 )
apocalipsa film

prima parte

miezul zilei e o frectie. dupa mine ar trebui sa existe doar dimineata si noaptea. dimineata pentru somn si seara/noaptea pentru tot restul. tot ce se intampla dupa 12 ziua, pana pe la 5-6 seara, mi se pare total anost. indiferent de anotimp. ori ca soarele e prea sus, ori ca norii's prea jos, ceva'mi dicteaza o stare neplacuta. si nu e o superstitie. singurele momente savuroase ar fi primavara, cand n-am alta grija decat sa ma prajesc pe-o banca la soare si sa ma minunez de copacii in floare. da' si'atunci sunt exceptii nasoale. ca de pilda vantul de azi. vantu' anuleaza orice placere, oricand. asa ca, daca nu ma scoate din barlog un lunch important, prefer sa nu dau ochii cu lumea in intervalul orar amintit. oricum nu ma trezesc inainte de 12. si dupa ce fac ochi astept mahmur sa se faca 6 si s-o iau de la capat. traiesc o rutina de belfer. nu m'am dumirit inca la ce-mi foloseste. dar am vreme sa contemplu'.

***

m'am apucat sa scriu si numai ce'am vazut breaking newsu' de pe cnn: a murit si anthony minghella. asa ca inainte sa continui il public. unii au apucat sa'l vada in romania cand a regizat cold mountain. dar oscarurile le-a luat cu english patient. a primit si o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu cu the talented mr.ripley. the end. viata-i un monoclu roz atarnand la braul unui monstru plictisit.

***

tre' sa depasesc momentu' mortii. o fac aprinzandu'mi o tigare si sorbind un william lawson*. la dreac'. orice ispita vazuta'n oglinda tragicului isi mareste potenta. asta'i valabil la orice ora si mai ales daca nu's deja destul de beat. altfel, cica dupa actu' prestat ma transform intr' un sforait de maxima rezonanta, visand la cine stie ce utopie. po' sa le daram crezu' si sa le spun ca's doar un porc extenuat de droguri, sex si alcool si ca'n genere dorm fara vise? n'am alta grija decat sa recidivez. din ce in ce mai des. sunt "un trist jalnic". asa mi s-a spus. iar voi niste "cacareze". niste plosnite bune doar de supt si de tras pe nas. aviz amatoarelor. nu sunt dalai lama. oricat s'ar stradui Orsad sa ma faca sa cred ca am vocatie de lider spiritual. cica, cand beau, am adepti. si beau zilnic de'o saptamana incoace. sunt doar un impostor narcisist si misogin. un trantor cu malai. succes garantat la fufe. aventura incepe dupa ce ma trezesc.


(va urma)


_____________________________________
*william lawson - blended scotch whisky

Madame Tutli-Putli

Here is a fascinating short (17 minutes) animated film by two Canadian filmmakers. First link is the short and the other is for the National Film Board with a few brief interview clips and background.

tutli
madame-tutli-putli

merci licsandrino!

AVEM SI NOI

'NEXT'2008
(festivalul-international-scurt-mediu-metraj-NEXT)

cocosul singuratic si misandra

dadu' s-o inhate da' se'ncurca in fulgarinu' roz cu buline si cazu' alaturi. ramase chircit, intins intr-o rana, desfigurat de propria umbra. noroc ca baltoaca era proaspata. sub el, strada icnea ca o spineta neunsa. de la nivelul ochilor sai nu vedea cerul. zeci de picioare se miscau fara corpuri, in toate directiile. il pufni rasul. sprijinit in cot, scotoci dup'o tigarca. gasi una, scuturata si pe jumate umeda. ii musca filtrul, scuipandu-l, si-o aprinse continuand sa zaca langa bordura, fascinat de pleiada, non-ronsardiana, de tocuri. urmarea atent fiecare talpa care se desprindea, plescaind, de asfalt. unele treceau grabite peste el, croncanind ca niste ciori in iarna. erau de toate felurile. se inchipui sub un pavaj gros de sticla stand la panda, cautand talpa perfecta. pupilele'i alergau, scanand neobosite. deja dupa 5 minute avea preferinte. pantofii sport nu-i spuneau mare lucru. talpile mari, diforme, gumoase, nu scoteau la iveala din albul murdar nici o poveste extraordinara. lasau, ce-i drept in apa de ploaie, dare bulbucite, asexuate, de parca strada era un monstru pe moarte cu gura plina de spume. pantofii cu toc conduceau detasat in ierarhia culorilor. si cum nu cazuse intr-un cartier de travestiti, erau clar de dama. negrii si maronii insa, dominau strada. de la cei mai scalciati la cei mai nobili. erau clar mai multi decat albii. ciudat, gandi. in harlem, mai toti sunt albi. sau macar colorati. foarte rar negrii.
zacand acolo, in ploaie, pe buza unei borduri sparte, se afla in lumea teribila a lucrurilor. a fantanilor de suprafata care scuipau, in ploaie, acolade. se scula cu muzica in minte si incepu' sa danseze cu mainile ridicate, pe finalul de trompeta din milonga del mar pe insula cantaloupilor. ploaia il impusca pe la spate.

play this: cantaloupe island
& milonga del mar

exceptia non-literara

cand mi-am facut blogul, anul trecut prin noiembrie, n-am avut nici cea mai mica intentie sa-l politizez. si nu vreau sa schimb nimic in directia asta. nu este un blog militant. sustin unele cauze dar nu le discut. nu vreau sa-mi dau cu parerea, nu vreau sa imprastii opinii. nu vreau sa fie "oracolul" copilariei si nu'l tratez nici macar ca pe un jurnal.
am momente, insa, in care imi vine sa pun mana pe porta voce si sa ies in strada. astazi e un astfel de moment. ma simt ca apa din pahar care se revarsa peste margine. m-a apucat disperarea. ca o furie oarba. apropiatii de dincolo, se uita la mine cu complicitatea superiorului. "ti-am spus noi ca asa va fi". cand le-am zis ca ma intorc in romania s-au uitat la mine crucis. dar hei, pentru ca s-au obisnuit cu nabadaile mele au tolerat. astazi insa am un moment fragil si'mi vine sa indemn la revolta. cati scuipati in obraz sunt cu unul prea mult? o mana de misei impostori si incompetenti, tolaniti de jos in sus, rasfatati de un sistem abuziv, imi sfideaza diminetile. as lustrui cu ei, voluntar, scarile de la fiecare statie de metrou. i-as obliga prin decret prezidential sa curete balariile din spatele casei poporului. cladirea aia ar trebui sa produca nu sa inghita bani cu intretinerea. ce cacealma!
musiu', astia distrug bucurestiul, orasele, tara, iar tu accelerezi si pleci in tromba cu portbagajul plin de E-uri si cur-papier roz, de la marele market, the super-one. la coeurul fin, nobilimea aplica esente. the watch dog e atat de compromis incat abia mai schelalaie sub botnita stapanului, miliardarul cel destoinic. n-am vazut nici o emisiune tv, nici macar una, care sa-i invete pe cei interesati cum sa acceseze fondurile UE. nici una despre planurile urbanistice, despre conservarea cladirilor de patrimoniu, despre cum o sa arate orasul, despre politici economice coerente, despre ce se face impotriva inundatiilor, despre constiita civica, despre cum construiesc altii, diguri, poduri si autostrazi. vad in schimb zilnic, show-uri stupide cu bugete extravagante si tzatze cat diagonala tv-ului. aplaudati. mi-e o sila extrema de manarelile papusarilor cu conturile doldora si de zambetele lor sfidatoare.
nu mi se pare o solutie sa-mi scot pasaportul cu coperti bleumarin de la naftalina si sa ma car iar. vreau sa stau aici. sa mananc covrigi calzi si telemea de cate ori am chef. sa ma plimb prin parcuri nu sa ma iau la tranta cu birocratia, pe la ghisee. nu sa ma lupt cu incompetenta ce-a devenit politica legiferata de stat. azi huidui. musiu, tu cand te revolti?